"celalalt bunic... e senin... si optimist... si asta a fost si mai dureros pentru mine... nu stie ca moartea e aproape... are cancer..."
...moartea a lovit...
unii oameni isi scriu dorintele pe un petec de hartie... incap toate dorintele pe un petec de hartie? ce conteaza? cert e ca unele dintre aceste petece de hartie ajung la picioarele icoanei impietrite in sare...
Continui tenta religioasa... amintirile din copilarie ma coplesesc cateodata... eram cu parintii mei si cu niste colegi de'ai tatalui meu in concediu la Durau... ei bine, ei aveau concediu... ca yo crek eram in vacanta... unul dintre colegii tatalui meu avea obiceiul de a disparea... de exemplu se pregatea masa... mai era un nene care facea glume... si stateam intotdeauna langa el... ca'mi placea sa rad :)... atunci domnul de care vorbeam disparea... revenea dupa un timp si se purta ca si cum nu se intamplase nimic... imi placea mult si de el... parea asa bun....
Odata l'am intrebat pe tatal meu... "Tata, dar unde dispare domnul X tot timpul?" "Ei, merge sa se'nchine..." "Sa se inchine? Da asa des? Yo credeam ca numai seara si dimineata tre sa te'nchini..." "Nu, poti sa faci asta de cate ori simti nevoia".... hmmm... ciudat... nu stiam... da ceea ce mi se parea si mai ciudat era faptul ca el nu vorbea niciodata despre asta... de asta nu aveam de unde sa ghicesc unde pleaca intotdeauna...
Intr'o zi m'a luat cu el sa urcam la Babele... am fost numai noi doi... am plecat dis'de'dimineatza... si tot drumul parca ma manca limba sa'l intreb de religie si de Dumnezeu... dar m'am abtinut... am urcat vreo cateva ore bune... si mi s'a parut drumul asa de frumos... chiar daca era cate'o cruce la cativa metri... mi'a zis ca acolo murisera altii care facusera acelasi drum... mi'a povestit multe lucruri pe care le'am uitat.... cert e ca intalnirea cu acest om a fost foarte importanta pentru mine...
Cand ne'am intors din concediu am inceput sa privesc religia cu alti ochi... desi nu vorbisem absolut nimic cu el despre asta... am incercat sa m'apropii de Dumnezeu asa cum n'o facusem pana atunci... a urmat o perioada frumoasa de credinta pura si de dragoste si mai pura...
... curmate intr'un final intr'o manastire... de un alt barbat [bleah!!! ]
moooamaa cate s'ar putea spune despre superbu' loc unde ne traim mai mult de jumate din viatza [am eliminat orele de somn]... se cheama serviciu... ieri citeam pe un blog cate lichele sunt prin bucuresti... se f't pe la spate colegi de serviciu... si nu e vorba de dragoste... crek is implicate numai sentimente negative, frustrari, complexe... etc... daca esti complexat... ce sa faci si tu? mai dai in cap la unu' caruia ii merge bine [sau ti se pare ca'i merge bine]... asta s'ar putea chema si f'tai la cap... da nu se cheama asa... da yo voiam sa zic ceva de bine... da ui ca m'a furat subiectu'... btw... m'am saturat de ardelenii care se cred buricu' pamantului si vai de mine ce curati sunt ei si ce hiene is aia de la bucuresti, adika miticii... sau de bucurestenii care cred ca au pus coada la pruna numai datorita faptului ca stau in capitala... lichele sunt peste tot... chiar si in afara romaniei [shi asta nu pentru ca au emigrat romanii]... da nu despre lichele vreau yo sa zic....
voiam sa povestesc despre un bun coleg de'al nostru si prieten ... ce facem noi in dimineatza corporatista... venim... ne pontam... si fugim repede la cafea... si bagam repede cafeaua de dimineatza... nu de alta dar tre sa ne trezim si noi odata... ... a devenit ceva normal... retinetzi: ne pontam si dupa aia cafeaua si pipa... eeeeehhh... domnu' Tz ce face? vine... fumeaza si numa dupa aia se ponteaza... si noi ii tot zicem... "hai mai tz mergi si te ponteaza" si el zambeste si zice ca "nu-i nevoie"... chiar vorbeam azi cu sim... "moaaamma... cat de corect e tz..." ... si sim de colo "sau prost?"... parca gandu' asta imi trecea si mie prina capatzana... adevaru' e ca in curentul filosofic tipic romanesc, care ne e inserat in fiecare zi in creier, cu numele de "shmeker-fraier" (winner-loser)... domnu' Tz trece drept fraier... da il felicit cu ocazia asta pentru corectitudinea de care da dovada... e o lectie pentru noi toti... yete ca se poate sa fii si corect...
si totusi e trist... faptul ca fiind corect pici de fraier... hmmm...
hai sa zambim ca totusi mai exista oameni ca domnu' Tz.. care ne mai deschid ochii... si ne amintesc ca mai intai suntem oameni si apoi romani...
PS: domnu Tz' e mai mic decat mine [vb de varsta]... da merita sa'i zic domnu' Tz...
o zi buna doresc la toata lumea :)
Constat cu oarecare neliniste in buzunare ca festivalurile de muzica au inceput sa se integreze cu brio in UE... nu zic... nu e rau... cei care fac arta [muzicala sau nu] ar merita mult mai mult... insa e o problema... di unde sa scoatem banii? sa ma gandesc la cei cu salariul minim pe economie? Nu... e prea mult... sau chiar la cei cu salariul mediu? parca salariul mediu era in jur de 10oo RON... hmmm... accesul la multele evenimente culturale din Sibiu pare un vis al unui copil sarac care priveste in vitrinele sclipind de dulciuri ... ramanand doar cu gustul amar al neputintei parintzilor...
Am vrut saptamana trecuta sa mergem la "World Music Days", insa, cand am aflat pretzul am inghitzit in sec si mi-am zis "Las ca merem la festivalul de folk de saptamana viitoare..." [3 zile de festival x 30 RON x 2 [ca suntem 2, doar] = 180 RON] Aseara am aflat cat va fi biletul pentru o seara din Festivalul national de muzica folk si poezie, si anume 35 RON pe seara... 4 x 35 x 2 = 280 RON... si salariul meu e mai mare decat cel mediu... si aseara tot in sec am inghitit cand am aflat pretzul biletului... [si cand ma gandesc ca voiam sa le fac o surpriza parintilor Deliei... dar nu am mai inmultit la 4, de frica...]
Nu zic... cei care vin acolo chiar isi merita banii... tocmai asta'i si mai trist... [mi se pare destul ca muzica e piratata din greu]
Is curios ce parere avetzi despre subiectul asta...
Oki... am vrut neaparat sa scriu despre pretz inainte de programul festivalului... nu de alta dar sa nu cadetzi de sus... cum am cazut yo din nou... cand mi-am dat seama ca e posibil sa-l ratez si p'asta...
Deci programul Festivalului national de muzica folk si poezie, Sibiu 2007:
Sfarsitul acestei luni le aduce sibienilor o noua intalnire cu muzica folk si poezia in cadrul celei de-a IV-a editii a Festivalului National de Muzica Folk si Poezie, organizat de Teatrul pentru Copii si Tineret Gong. Muzica folk va fi completata in fiecare seara de momente poetice. La festival vor participa nume mari ale muzicii folk.
joi 25 octombrie 2007
Tatiana Stepa
Victor Socaciu
One man show "TAINA CERSETORULUI" de Costin Manoliu, cu actorul Mihai Bica
Titlul are legatura doar cu melodia de la final... in rest... crek tristetea se mai abate si pe la mine... da di undi? da di undi? yete crek din cauza ca-s pe alta lungime de unda decat cei din jurul meu... da?... crek... are u sure?... hai ma lashi?... na bine ca esti tu dahshtept!
na si atunci cand m'apuca melancoliile de catzelush ma gandesc la locurile dragi pe unde am cop-killer-it [a se citi copchilărit]... chiar daca parcu ala din poza pare pustiu si parasit... yete acolo mi-am afumat vreo cativa ani din adolescentza... hi hi hi... ce klumea era cand ieseam in pauza mare [vb de liceu]... si radeam... si fumam... si incercam intotdeauna sa mai marim acea pauza care oricum era mare... si tot pi'akolo... s'or desfasurat si niste episoade romantische cu iubirile mele adolescentine... ups... si tot pi'akolo se adunau fortele pagane... pentru a da iama prin baruri si discoteci [ups... discoteca era numa' una... si barurili vreo doua...]...ce perioada frumoasa o mai fo si aia a adolescentei... da sa stiti ca nu eram satanist...cum spuneau unii... Muaaaaaaaaaaahahahhahahahahaha!!!
Aoleu am uitat sa dau numele orasului sfant al copilariei mele... HUŞI... ce bine ca ajung pe'acolo in toamna asta!!!
Si pe langa mel'alcool'iile ce ma apukara... ma mai gandesc sa o mai raresc si cu blogu'... asa ca nush daca va mai continua sectiunea NORTHERN WARRIORS pi kare voiam s-o fac... si care oricum nu era interesanta pt cititorii tacutzi de blogu' meu... da mai stii cum ma razgandesc? oricum modele in ale razgandirii sunt destule pe meleagurile noastre...
imi pare rau pentru cei care credeau ca nu voi mai citi o carte decat atunci cand ma voi infrupta din mult-dorita pensie privata... imi pare rau... crezul lor va fi lovit de nulitate.. di ce? ... ui de'aia...
aseara m-a lovit direct in creshtet o idee... "ce-ar fi sa m-apuc de citit cartea ce o cumparasem cu atata truda in week-end?" ... hmmm... parca mirosul de menta frecata pana atunci incepea sa se evapore din camera... si dau sa deschid marea carte mov... plin de curiozitate... si in urmatoarea clipa mi-am dat seama ca in afara de coperta mov, mai sunt cateva pagini de citit...
Oki... pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc... e vorba despre "Rondo Capriccioso", romanul de debut al Lorenei Lupu [lupul febril de pe blog]... am pornit navigarea printre paginile jucaushe ale cartii cu gandul sa citesc vreo juma' de carte si apoi sa ma culc... da nu putui... ups... n-am putut sa las cartea din mana pana nu am terminat-o... de citit...
ufff.... si acku incepe partea grea... si anume comentariul literar... hi hi hi... incep cu o concluzie de bun simtz, dupa cum spunea acel critic renumit [asa de rau incat i-am uitat numele]: "Mi-a placut la nebunie aceasta carte! O recomand din toata inima tuturor celor care rasfoiesc acest blog fara sa o fi citit pana acku.... cartea"
o carte "nemaipolonică"... se vede "de la un oficiu poştal" ca domnishoara autoare pe nume Lupu chiar are acel mare talent de afolosi peniţa... e o poveste de iubire curata, o joaca eterna a cuvintelor si ideilor... fiecare propozitie e un joc inteligent de intelesuri si subintelesuri... ironiile [auto sau nu] sunt cireshele de pe tort care-i plac mult cititorului [adika mie]... romanul pare ancorat in realitatea actuala romaneasca, dar poate foarte bine sa devina o poveste de iubire atemporala...uffff... sunt multe de spus despre acest "Rondo Capriccioso"... sincer, mi-au placut mult cele doua personaje... atat cel care scrie "nonjurnalul" cat si de Ea...
si in incheiere... pot sa mai spun ca umorul este una din multele calitati ale acestui roman?
scria undeva, nu mai tin minte pagina, ca despre iubire s-a scris totul... ei bine, yo zic ca romanul "Rondo Capriccioso" nu se scrisese... el lipsea din scrierile despre iubire... si acum e aici :)
Eeeei... acku "am sters-o englezeşte fara profesor" la lucru...
postul original: 16 octombrie 2007, yahoo 360
Northern Warriors... cum sa anuntz aceasta sectiune de blog? habar n'am... unii vor ocoli poate posturile marcate cu acest tag... altii nu... cine stie? avand in vedere ca e singurul gen de muzica al carui fan sunt... trebe sa-l tratez ca atare...
Nu inteleg cat de greu e sa vezi frumusetzea viking metal-ului... yo tot incerc de cand ma stiu sa-mi conving unii prieteni ca acest gen ascunde multa armonie... optimism... strigat de lupta... dar degeaba... toti se cramponeaza de un lucru... "aia rag acolo ca nebunii... unde-i frumusetea?"... cam asa mi-a spus mama cand am rugat-o sa asculte o melodie ce-mi placea...
Oki... o incercare de definire a acestui gen de pe wikipedia:
Viking metal is a term used in reference to heavy metal music with a dramatic emphasis on Norse mythology, Norse paganism, and the life and times of Northern and Central Europeans prior to the Christianization of Scandinavia. It is still debated whether or not Viking metal can be considerd a stand alone "genre", or merely an ideological off-shoot of other genres, as the influence of style being played varies among artists. Bands associated with Viking metal cover a broad range of musical genres and influences, such as folk metal, thrash metal, death metal, black metal, and power metal.
Asha... si acum mi-e greu... ca nush cu ce incep... is prea multe formatii klumea... oki... sa fie Thyrfing... o formatie care a inceput "dushmania" [cum numeau cei de la MetalHead evenimentul din Iasi din noiembrie] inca din 1995...