Wednesday, July 30, 2008

Intr-o zi, in iarba, ganduri au rasarit dintr-un pantof



Pantofii au fost lasati undeva in iarba, albi si mici..nu la fel de mici ca picioarele ei.Nu exista incaltari care sa nu-i raneasca picioarele. Ai crede ca-i printesa din povestea cu bobul de mazare ascuns sub multe-multe saltele de puf. Nu, e doar o privitoare, o ascultatoare, uneori o povestitoare, dar de cele mai multe ori o visatoare. Caci, nu-i asa, oricat incerci sa le gonesti visele se-ntorc atunci cand te-astepti mai putin si te-arunca sus, sus de tot printre nori si printre stele.
Alteori te-arunca-n iarba. Asa cum statea ea in ziua aia trecandu-si mainile prin par, cu zambete si-ngandurari.
Si pantofii fac parte din "trebuie". Pentru ca oricat isi doreste, nu se poate plimba desculta prin iarba. E un gest care nu se potriveste cu orasul mare. Dar nici ea nu se potriveste acolo, poate de-asta si viseaza-atat, mereu in verde, mereu departe.
Este usor amuzanta, usor dramatica incapatanarea cu care incearca de-atata vreme sa prinda visele si sa le inchida intr-un sipet, din care sa nu iasa decat atunci cand le da ea voie. Si ele nebunele si salbaticele ii scapa iar si iar, si-si rad libere, asa cum face vantul cand ii ravaseste pletele.
Cel mai mult le place s-o viziteze cand miroase a ploaie si-a iarba...uneori o surprind in plina strada si se-ntampla sa se mai loveasca de vreun trecator..sau,in toiul unei conversatii, cand persoana din fata ei isi da seama la un moment dat ca nu mai e acolo..o tradeaza privirea distrata, pierduta.."la ce te gandesti? cu tine vorbesc!".."da, scuza-ma stii, nu eram atenta".
Ma visam intinsa-n iarba, sau in nisip, sau printre alge..tot verzi, cum altfel. Nu stiai? Visele mele-s verzi, apele mele au aceeasi nuanta. Ma mir ca nu zaresc intr-o zi in oglinda ca si pletele mele si-au schimbat culoarea, ca alge s-au amestecat printre ele si le-au incalcit strans si m-au facut sa seman cu-o salbatica.
Ti-am spus de nu stiu cate ori. Pentru ca traiesc in regatul lui "trebuie", uneori imi arunc mantia visului pe umeri si zbor in alta parte, acolo unde nu poate ajunge oricine. Daca ma-nfasor bine-n ea, nu mai pot fi zarita, chiar de-s in mijlocul lor, oricat m-ar privi ei, eu sunt demult departe. Acolo unde "trebuie" nu mai are nici o putere, acolo unde ma pot plimba desculta si unde ei, ei care sunt atat de mici si de urati, ei, sfetnicii lui "trebuie" devin neputinciosi.
Uneori visez..ca apele verzi ascunse de mantia viselor se vor revarsa si vor acoperi odata, candva, regatul lui "trebuie".



Monday, July 28, 2008

din poveste...

amintiri... despre povesti... despre copilarie... a fost frumos in sighisoara :)... yo continui sa tac... ca asta stiu sa fac cel mai bine... :)))... he he he... de'as face asta intotdeauna... si ui un gand cum imi zboara... 'Cum TREBUIE traita viata' - eseu... hah... simt cumva o urma de aroganta in titlu? hmmm... si de ce are coperta asa colorata? vai....dar priveste cum zboara filele innegrite de praful care'ar trebui sa fie doar un simbol... heeeey... marele eseu s'a pierdut printre umbrele cetatii....

am rasuflat usurat... ca nu trebuie sa citesc asa ceva... si o privire nostalgica spre trecutul plin de povesti... despre copilarie... zambet :)


din-poveste

Sunday, July 27, 2008

love love love

am revenit din sighisoara, dar nu vreau sa stric linistea care se asternu aici :) si nici nu se cade sa comentez despre artmania si nici despre saptamanile aglomerate care au trecut si care vor veni... asa ca momentan imi fac curaj si nu zic nimic... doar atat...


sarut

aaa... si o melodie.... ;)... aaa... si am zis oare? aici [pe blog] e fereastra inchisorii... am vrut sa scriu despre un ocnas... dar poate va fi timp si pentru el... ca lanturile nu dispar asa repede... iar pe fereastra se vad cum zburda vesele visele :)... o saptamana frumoasa sa aveti :)



Sunday, July 20, 2008

Cand fruntea a-mangaiat o usa

Ca-s eu mai ametita de fel si cu capu'n nori, asta nu era o noutate. Asta e si motivul pentru care pateam tot felul de...mici accidente. Cum ar fi cel din iarna cand..am coborat din masina si..pur si simplu am calcat pe haina si m-am trezit cu genunchii bine acorati in asfalt..si cu manusile mele rosii pline de noroi. Reactia intiala a fost sa rad, dar cum experienta a fost dureroasa..m-am abtinut, ma gandeam numai la vanataile ce-aveau sa-mi "impodobdeasca" genunchii pentru o vreme. Revenind la motivul acestor randuri..ieri seara, inainte de-o plimbare in parc, m-a cuprins o subita pofta de-un fel de cafea (numele ei n-are importanta) ornata cu frisca si caramel si..plina de gheata. O rog pe domnita Danushka sa ma-nsoteasca, pasesc dincolo de usile de sticla, imi iau cafeaua si invaluind-o pe ea, pe cafea, cu-o privire foarte pofticioasa, ma avant catre iesire..
Si ma avant atat de tare incat nu ma dumiresc de ce brusc, fruntea mea se lipeste de usa de sticla..cealalta domnita pesemne ramane inmarmurita de patania mea si..cred ca se pune pe ras..evident ma pun si eu pe-un ras nebun care-a durat minute bune..restul privitorilor se amuza si mai copios, desigur, evident ca-mi adreseaza si tot felul de comentarii..carora, le-as fi raspuns, daca nu eram atat de preocupata de faptul ca - am intrat cu capul intr-o usa, frisca s-a-ntins pe maini si pe tricou..si pe ochelarii de soare, ca tocmai atunci n-aveam nici un servetel la mine.
Norocul meu: surprinzator, impactul n-a fost atat de puternic pe cat credeam..si prin urmare, nu, n-am nici un cucui in frunte.
Ca sa nu fie foarte monoton, seara a continuat cu un alt moment interesant, de data asta in parc, unde unul dintre tatici se juca cu mingea, cu odrasla-i, desigur..si de data asta a fost un noroc in faptul ca respectivul obiect era de dimensiuni reduse.
Pentru ca-n timp ce treceam pe langa ei, cu o miscare foarte dibace, taticul cu pricina lanseaza mingea direct in..abdomenul meu..isi cere scuze, eu ii arunc o privire manioasa si-ncerc sa-i mai explic si ca ma cam lasa rece scuzele lui, ca pe mine m-a durut, da?:)
Si ma tot intreb..hmm..cat de distrat poti fi pentru-a intra cu capul intr-o usa? What's next? Cat de departe imi calatoresc gandurile asa incat corpul sa uite sa mai reactioneze?
Pesemne ca-n tinutul verde-verde..care-i asa departe, incat cere multa concentrare..si gandurile nebunele fug care incotro..si uneori..mai scap fraiele..

Thursday, July 17, 2008

Franturi

Uneori degetele mangaie tastatura, alteori alearga nervoase, uneori sunt adormite si miscarea lor e molateca. Se mai plimba printre plete..apoi se odihnesc din nou. Da, si-n palme se-ascund povesti. De ce se-ascund? Pentru ca palmele nu stiu sa vorbeasca, limbajul lor e tacut. De vina-i doar somnul care se presara pe pleoape..de vina-s gandurile stol, imprastiate ca nebunele..de vina-i ea care nu mai stie..uneori privirile-i ratacesc..asupra unui nor, de pilda, si se gandeste ce bine-ar fi daca el, norul, ar putea s-o ia la o plimbare. Ce bine dac-ar fi asa pufos ca-n visul ei. Sa se-afunde-n el, sa ocroteasca si s-ascunda. Desigur ca norul calatoreste in tinutul cel verde-verde. Pentru ca verdele de-acolo nu-i unul obisnuit..este o nuanta veche, o nuanta a viselor, care se repeta obsedant si de fiecare data altfel. Gandurile-s frante, sugrumate..povestile-s acolo, dar nu se lasa inca asternute..

Wednesday, July 16, 2008

Un gand ivit de dupa ploaie

In sfarsit, dupa zile si zile in care nu ne-a slabit nici o clipa, am primit darul norilor, darul ploii. Intotdeauna la fel si parca de fiecare data diferita. Fiecare ploaie cu povestea ei. Cu nostalgii, cu frunze lipite de-asfalt si de ferestre si cu..fara sa vreau visez toamna, fara sa vreau visez in general. Ca zambesc din nou. Ca azi mi-as fi scos sandalele si-as fi mers desculta prin ploaie. Ca orasul ar fi altfel..de fiecare data cand ploua visez verde. Verdele are si el o poveste. Verde era vrajitorul ascuns intr-un munte-ntunecat. Verde era lacul ascuns adanc in munti, cu stanci rasarind din adanc, pe care o singura data l-am zarit si pe care continui sa-l visez de-atunci. Poate pentru ca-s un cumparator de vise. Sau un cautator de vise. Sau pentru ca visul e un fel de-a fugi din lume.
"Timpul s-a oprit in loc si viata nu ma mai doare"..era un vers undeva, candva..si poate ca uneori chiar se creeaza senzatia ca timpul se opreste. Sau ca se topeste. Sunt clipe. Franturi. Fragmente. Sclipiri. Stele cazatoare. Care te fac sa simti intens. Care te fac sa-ti dai seama ca atunci cand cineva te-ntreaba intr-un mod ironic "da' de ce te crezi tu mai deosebita?". Uite de-asta. Pentru ca poate eu am simtit asa cum tu n-ai facut-o vreodata. Poate pentru ca m-a durut frumusetea unui peisaj, al unui cantec sau a unui sarut. Poate pentru ca stiu sau macar incerc sa-nvat sa privesc. Sa m-asez in iarba, sa-nchid ochii si sa simt vantul pe fata..sa ma catar pe zidurile unor cetati vechi si sa cuprind toata zarea..toate astea ca sa ma pot intoarce in orasul cel mare cu suflete pustii si-ntunecate si sa pot trece de inca-o zi. Mereu cu gandul si sufletul atat de departe de toate astea..undeva unde ar putea fi acasa..undeva unde-i verde-verde..si albastru-albastru..si undeva unde iarna zapada nu-i murdara..

Testament [ 2 ] - Rockin' Transilvania - Sibiu 2008

Alone in the dark... muaahaaa... imi suna cunoscut :D... ultimele 2 poze cu cei de la Testament... si un mic comentariu... nu ma pricep yo la cronici de concerte... dar nici nu le gust... prefer perspectiva fanului... nu zic ca cea a profesionistilor nu e buna... dar cred ca muzica ar trebui fie judecata mai mult cu sufletul decat cu creierul :D...


testament-6


testament-5




Mai multe articole din aceasta categorie

Tuesday, July 15, 2008

Testament [ 1 ] - Rockin' Transilvania - Sibiu 2008

si ui ca reusesc in sfarsit sa pun primele imagini de la concertul Testament... muahahahahaha!!! si cand ma gandesc ca mai sunt inca vreo 4 trupe :))))... nici macar nu m;am uitat cum au iesit... aaaaa.... si saptamana asta e si artmania... :))))).... iar o sa raman in urma cu pozele... eehhh.... da ce sa fac? ca doar nu;s agentie de presa si nici ziar :D...

veste buna: festivalul Artmania e "camera friendly"... so cei care detinem camere foto prin rucsaci n;o sa mai avem parte de priviri complice ale jandarmilor... bine "camera friendly" nu e acelasi lucru cu "photo pass" dar nu prea ma intereseaza... ne facem noi loc, yo si sîsu, pe;acolo... nu suntem chiar asa pretentiosi... apropo in cadrul festivalului de saptamana trecuta sîsu o luat botezul rockului :D... sau focului? a fost prima oara la un concert de cand s'a nascut :P... in ce'a constat botezul?... rog domnitele sa ma scuze... o flegma chiar deasupra obiectivului... muaaaaahahaha.... da ce? credeti ca s;a suparat? nici vorba... l'am sters repede... si a si inceput sa topaie... aaa... am uitat.... trebuia sa fie un post despre Testament... dar yo cum nu ma prea pricep la comentat concerte... las pozele sa vorbeasca... (parca seamana cu un vers hip hop... eeeh... da nu... ca despre rock e vorba)...

Multumim mult organizatorilor Artmania pentru decizia pe care au luat'o... sa fie "camera friendly" :)

ioi... ce ma mai intind la vorba... primele imagini Testament...


testament-1


testament-2


testament-3


testament-4



Mai multe articole din aceasta categorie

Friday, July 11, 2008

Emotii..de blogger incepator

Pentru ca toate povestile incep cu "a fost odata", as putea incepe la fel. Dar n-a fost. Pentru ca este. Pentru ca am descoperit intr-o zi locul unde se intalnesc piticii. Mi-au placut de prima data, si le-am zambit de prima data. Nu stiu cine sunt ei, dar cred c-am inceput sa scriem impreuna povesti. Care nu se intampla doar intr-un spatiu virtual. Se intampla pentru ca vin, cred eu, cuprinsa de entuziasmul oricarui inceput, din partea unor oameni cu soare-n suflete si pe chipuri.
Nobile cavaler, multumiri din nou pentru ca-mi gazduiesti crampeie de ganduri. Fotojocul insa este al tau:) si sper ca "buburuzele" sa-si lase-n continuare ganduri si vise aici.
Asa cum ne-am obisnuit..s-aveti o seara faina. (Andrei, ai legatura:))

Wednesday, July 9, 2008

tot buburuzele....

insotite de un zambet de dimineata :D

buburuzele 4

Tuesday, July 8, 2008

buburuzele...

eeeh.... si daca tot ne accidentaram asa rau in comentariile de la postul anterior... cu gandul la copilarie... ma gandeam sa mai zambim putin :D... hi hi hi... cu gandul tot la copilarie...

imi cer scuze ca n;am mai raspuns la comentarii... imi cer scuze ca n;am gasit timp sa mai citesc blogurile'mi preferate... si sa le si comentez...

un joc de sunete... si doua buburuze :D... o zi frumoasa :)



buburuzele 1



buburuzele 2



buburuzele 3




Tuesday, July 1, 2008

cand eram yo emo...

da... dupa cum relatam in ultimul comentariu... sunt obosit... si tocmai de aia parca simt asa o mireasma de vacanta :D.... ca deh... vrabia malai viseaza... parca asta visa...nu? asha ca daca ajungeti prin Hunedoara... sa nu uitati sa treceti pe la Castelul Corvinestilor... odata poate era plin de cavaleri... acum e plin de vizitatori... stiti voi de care... oamenii zilei de azi care au nevoie de cate o iesire in week'end.... nu de alta dar trebuie sa;si recupereze energia... pentru si anume o saptamana noua de lucru... hi hi hi...

hi hi hi... dar azi am aflat ca vom merge in vamaaaa.... in concediu.... hooorrrraaay.... :D....

si acum revin la castelul corvinestilor... si la o atmosfera putin mai metalica... sau mai pietroasa... sau cum m;am jucat in photoshop... si fug... ca veni iar noaptea...


castelul-corvinestilor




PS: melodia asta o ascultam cand eram si yo un pui de emo... da nu stiam ca eram emo... de'abia acum am aflat asta... ca citii prin ziare, prin reviste, pe bloguri, pe garduri... peste tot... noroc ca pe cer e tot luna... iar stelele sunt tot acolo... iar yo am crescut... cine stie cum oi fi acum? poate aflu peste 10 ani...

PS2: eram la lucru... si din greseala m;am vazut intr;o oglinda... aveam tricoul cu jim morrison pe mine... si parca zambea asa ironic...