Friday, October 31, 2008

NORTHERN WARRIORS [V]


ramas-bun


Ei se pare ca rutina zambi atat de frumos fotojocului incat un nou ciclu se incheie... probabil cititorii mai vechi (oare mai sunt cititori atat de vechi?!?! poate iza sau luminita sau poate chiar dani sau deona) isi aduc aminte ca din cand in cand mai aparea cate un post intitulat Northern Warriors... si desi aceasta serie s'a vrut o prezentare a celor mai mari formatii de viking metal... s'a vrut degeaba... au fost doar posturi care au delimitat anumite parti ale blogului...

Ei bine... si ui asa se incheie a treia parte a acestui blog... daca in a doua parte aici am reinvatzat sa visez... si tot aici mi'am dat seama ca visul meu de a fi fotograf poate avea si o finalitate... stiu ca nu sunt decat un simplu om... stiu ca am foarte multe de invatzat... si asta o zic cu toata sinceritatea... dar om vedea ce va iesi... n'am nici o treaba cu cultura (sic!)... nici macar cu aia generala... dar acest lucru nu ma opreste sa visez... n'am mai citit o carte de foarte mult timp... dar asta nu inseamna ca m'am oprit din citit... nu voi mai scrie un timp pe blog... dar asta nu inseamna ca blogul se va inchide... in a treia parte am invatat ca de la vis la realitate e drum lung... iar negarea realitatii nu e o solutie... tot in aceasta perioada am invatat ca sunt si voi ramane un antisocial convins... se pare ca emit niste unde negative... pe care putini le pot suporta... ei bine... aceasta a treia perioada nu e prea roz... nici prea alba... nevoia de alb e mare... cu alte cuvinte in aceasta perioada ma cam lovii de ziduri fiind chiar in stare de constienta totala... si ma mai si impiedicai de cateva ori... de;mi rupsai ditamai aripa stanga... cu care ma mai zbateam sa zbor din cand in cand...

Si, continuand traditia, as vrea sa multumesc in primul rand minei, titlul poeziei care s;a scris o parte pe fotojoc, o parte intr'un bar dintr;un oras vechi... si sper ca o alta parte se va scrie aici...

Si as mai vrea sa multumesc marlenei pentru curajul pe care mi l'a transmis constient sau nu... si lui mermelique pentru interventiile in momentele cele mai potrivite :)... parca era un inger nu alta :)

Bueeeey julie :) sa mai zic ca de la tine am imprumutat o farama de pofta de viata? doar o farama :P... si totusi esti o functie? sau o idee? aaa.. si vreau sa;i multumesc si copilAndrei care are un alt blog care merita citit din scoarta'n'scoarta :)

Multumesc domnilor papuashu si dan oprea pentru vizitele repetate si pentru comentariile pline de invataturi :)

Heeeyy... dani multumesc mult pentru tot :)... si cu parere de rau tin sa te anunt ca nobilul cavaler a racit si a murit... am ramas doar yo Andrei :)

Si heeeey... irina iti multumesc pentru vizite si imi pare rau ca vei gasi acelasi lucru pe aceasta pagina pentru ceva timp... si asta din lipsa de perfectiune :PPPPP.... eeeei... dar yo tot ma distrez ca m;am prins ca tu esti atunci la workshop :)))

Si "Doamne, da-mi puterea sa schimb ceea ce se poate schimba, rabdarea sa accept ceea ce nu se poate schimba si intelepciunea ca sa le deosebesc pe cele doua"... cred ca Ana recunoscu motto'ul :) buna ideea... dar inca tre sa ma mai rog ca nu prea le deosebesc :)

Si o parere de rau ca am ajuns atat de rar pe la ioana chilu de cand isi schimba casa virtuala :|. dar poate vor veni si alte vremuri...

Si la final as mai vrea sa recomand doua bloguri de fotografie Andreea Chiru si si unul pe care l'am citit mult timp si o voi face si de'acum incolo Virgin State of Mind.

Si acum pun punct si;o virgula... si;am plecat... totul era asa de innorat... si totusi vantul s;a oprit... aaa... si pentru ca tot se cheama 'northern warriors' ... si pentru ca piesa tot are trei parti interesante... si pentru ca e Arkona...




Thursday, October 23, 2008

Tuesday, October 21, 2008

comercial

comercial


daaa.... ca tot se discuta azi de faptul c;o sa devin comercial... hi hi hi... eeeh... yo;s in stadiu de invatare... deci mai e mult drum de parcurs pana sa devin ceva... sau cineva... dar chiar... sa alunec putin spre alte taramuri... cred ca s;ar schimba cu mult viata mea daca as castiga bani facand fotografie... muaaahahhaaahahahaa.... asta ar insemna ca as avea un serviciu motivant ;)... ca s;ar chema ca ma duc la serviciu... nu? ar insemna ca mi;as trai intreaga zi cu pasiune.... eeeeh... parca suna bine... as inlocui starea de resemnare cu una creativa...eeeeh... m;as transforma intr;un om proactiv (cum ma sfatuiau cei de la aiesec cand eram mai mic... ce pacat ca eram prea beat sa;i bag in seama... ups... am atins subiectul lichid)... blogu' s'ar transforma din negru in alb... ei dracie... deja e alb... mai tre sa se implineasca cealalta parte... muaaahahhahaaahaa! eeeh... momentan fotografia e un hobby... iar jobu e altul... dar intre timp viata fuge de rupe pamantul (oare de aia;s asa multe gropi in asfalt?) sau cum spune mai literar melodia, comerciala, cred, si ea "summer's gone, spring is gone, life goes on and on"... si ui acu imi pictez un zambet pe fata... si ma duc sa vad niste fotografii... ca n;am mai practicat de mult sportu' asta (am inteles ca ar fi mai bine sa alerg, dar pana hotarasc sa ma las de fumat... cum as putea sa'mi derutez plamanii???)... si in seara asta o sa incep cu mama zmeilor... ca tare curios is ce'o mai facut :)... na ui ca nu mai tin minte daca pe vremuri eram un zmeu sau un fat....ups... nu'mi place cum suna... crek de aia i;or adaugat autorii anonimi si frumos in coada... ca avea coada nu? cum n;avea plete? imposibil... eeehh... da mai bine zmeu... sh'am zburat...



hope

hope



oare de ce trebuie sa dea oamenii din coate sa ajunga undeva? oare chiar e nevoie sa loveasca in stanga si'n dreapta? oare n'ar fi mai frumos daca ar pasi sau poate chiar ar alerga spre acele vise (sic!!!) fara sa tulbure pe nimeni? eeehh... ba nu... dar e mai simplu asa... haaah... si unde mai pui ca atunci cand capeti si tu putina incredere in visul tau... oricare ar fi el... se gasesc alti noua oameni sa te descurajeze... :))... mi;am adus aminte de furnicuta care a reusit sa ajunga in varful dealului (sau ce;o fi fost - oricum era ceva de urcat)... celelalte furnicute doar ii spusesera ca e greu si ca nu va reusi... si ca mai bine'ar fi sa renunte... muaaaahahahaa... dar ea era surda :P... cateodata e mai bine sa fii surd... no sic!!! din nou... si un film care a reusit candva sa reaprinda speranta :) si sa;mi aduca aminte ca se poate si altfel... August Rush

Friday, October 10, 2008

schimbare de lo.ok

yup... incepe o schimbare de look a fotojocului... :)))... si cum dispun de timp asa cu tzaraitu' sau cu tzaraita'... luku' cica se va schimba mai greu... ce sa'i faci daca nu;s un cosmetician profesionist :D...da da... stiu ca e toamna... dar parca avem nevoie de mai mult alb decat de negru :)... si asta fu principalul motiv pentru care fotojocul s;a reintors la alb :D... sa aveti un week'end fain... aaaa.... si inca ceva... poate mai important decat ce'am debitat yo aici... mesajul... mesajul din clipul urmator... :)... mesajul... :)



Wednesday, October 1, 2008

le banquet

da... dupa cum spuneam in ultimul comentariu... povestea merge mai departe... chiar daca yo vad in acele picaturi lasate de toamna tristetea pura.... clara... rece... sau dansul vioi dintre doua lacrimi unite intr'o cruda intristare... doar e toamna... nu?... sa zambim :)...ruginiu...

picaturi 1

picaturi 2

Extras din scrierile Minei:)

Se-ntampla ca norii sa tresara. Si cand fac asta, arunca sclipirea stropilor, acolo jos, pe pamant, acolo unde rar cineva se opreste sa-i priveasca.
Uneori se-ntampla ca frunzele sa-si plimbe durerea pretutindeni. Si cand fac asta, se-nrosesc, si rar le priveste cineva ranile sangerande.
Alteori sunt melancolice..si-atunci..isi arata sfioase paloarea.

Sunt zile-n care stropii-si dau intalnire cu frunzele. Ca sa le daruiasca o mangaiere, alunecand usor in ritmul molcom al toamnei. Iar ele se scutura speriate sub atingerea apasatoare si rece. Si merg mai departe.

Uneori se-ascund in scoarta copacilor. Sau in pletele fluturande. Dar cateodata, aluneca-n suflet. Si cand fac asta, inseamna c-ai primit sarutul toamnei. Si-atunci toate ungherele fiintei sunt invadate de culori, de ploaie, de mirosul frunzelor uscate si de melancolie.

Melancolia-i parfumul toamnei. Si cand l-a presarat asupra-ti inveti sa privesti.

Dansul si suferinta de nespus a frunzelor cand il parasesc pe copac.
Imposibilul sarut cu care stropii mari le alinta uneori.
Blandetea cu care-o panza de paianjen ii adaposteste.