Sunday, May 31, 2009

theboyinthestripedpajamas

oare trebuie sa fii un copil ca sa poti observa monstruozitatea ideilor care se ascund in spatele rasismului? oare numai un copil se poate strecura de partea cealalta a gardului de sarma ghimpata?

prin praf de soare (X)

prin praf de soare (X)


Sunday, May 10, 2009

Prin praf de soare (II)


prin praf de soare (II)




later edit: alti oameni... alte povesti: - Despre oameni part.1 - (eu personal astept si celelalte parti...)

Thursday, May 7, 2009

Prin praf de soare - prolog?!?





daca tot era vorba de emotii... nu mai bine ma intorc putin in timp?

ma intorceam zilele trecute de la lucru schiopatand de la febra din postul anterior, stresat, obosit, dezamagit dar plin de sperante... privirea pierduta in pamant pe undeva... dar cu pletele'n vant :))))... cand mi;a iesit un corcodus in cale... noroc ca m'am ferit la timp... dar culmea... deja era prea tarziu... gandurile'mi negre se spulberara... deja cautam cu privirea corcodusele verzi... si cu bucurie am vazut ca erau cateva si pentru mine... cum am gustat;o pe prima... cum m;am intors in tara minunilor a copilariei...

bunicii mei erau din acelasi sat... asa ca, desi tinerel, chiar copil de fapt, tot pe drumuri eram, cand la unii cand la altii... si nush cum se facea ca parca soarele apunea intotdeauna atunci cand treceam pe langa corturile invaluite in fum si bucurie... era o galagie care ma atragea... erau asa multi copii... si toti alergau veseli in jurul corturilor... era un joc nou numai de ei stiut?.... asa de mult as fi vrut sa ma opresc sa alerg si yo cu ei... dar stiam ca nu e voie... si mergeam mai departe, cu gandul la praful de soare ridicat de ei in jocul lor... si cat imi doream sa;mi fie prieteni...

cu doua saptamani in urma am trecut din nou pe acolo... si erau... erau acolo... alti tigani... alti copii... alt apus... aceeasi veselie (pofta de viata ii zic eu)... si aceeasi dorinta a mea de invata jocul pe care numai ei il stiu...

valsand alb cu vise (III)

valsand-alb-cu-vise-(III)



ok... stati putin sa m'adun... ca's imprastiat cam in trei, patru zari... ok... pentru inceput sa povestesc despre examenul de sambata... sau sa incep cu emotiile care au crescut incet, dar sigur, inca de lunea trecuta? Au atins un varf timid chiar in dimineata de sambata cand Mirabela m'a intrebat zambind: "Andrei, dar tu de ce tremuri?"... eeei cum de ce? de emotieeeee :)... poi am avut emotii de parca ar fi fost nunta mea :)... da... mirabela e mireasa, radu, mirele si yo fotograf pentru prima oara la un eveniment de o asemenea importanta :)... pe parcurs, emotiile au lasat loc bucuriei... la sfarsit bucuria a lasat locul tristetii pentru ca totul s;a terminat (eeeh... de fapt doar a inceput povestea) :)... iar a doua zi tristetea a lasat locul unei febre musculare de care n;am mai scapat timp de trei zile :))))...

Casa de piatra, tinara pereche!!! :)... (asa;mi place cliseul asta :)

...vor veni mai multe poze in curand... sau oare mai bine sa fac un alt blog dedicat? hmmm... vedem... pana atunci... toate cele bune :)