In noapte, albul monitorului raneste privirea..care s-a obisnuit de ceva vreme cu intinderea intr-o mie de nuante de verde-a marii..a unei mari lasate in urma. Impreuna cu cerul acela plin..atat de plin. Niciodata-n orasul cel mare n-ai sa vezi atatea stele. Care pesemne ziua se-arunca-n mare. Cum altfel sa sclipeasca asa la primele ore-ale diminetii? Degete care pana-acum cateva ore se lasau mangaiate de fire de nisip si de stropi sarati, par usor stinghere pe-o tastatura. Degete care noaptea trecuta erau rasfirate pe-o masa veche de lemn,intr-un loc in care timpul pare uneori ca se opreste..si cand se-ntampla asta e o senzatie..pe care cuvintele..n-o mai pot prinde, sau cuprinde..
As fi vrut sa am o mie de priviri, ca sa pot vedea marea mai mult, si mai mult..am crezut..ca visul marin isi pierduse din intensitate, c-o vazusem de prea multe ori, ca nu-mi poate da mai mult decat a facut-o pana acum...
Dar acolo, in locul in care Strauss il poate insoti intr-o seara pe Bob Marley..acolo e unul din locurile unde salasluieste visul. Acolo visul se simte-acasa. Si vantul..vantul te-nalta..asa de sus ca nu mai ramane decat sa-ntinzi bratele larg..sa-l lasi sa-ti ravaseasca pletele si sa te lasi purtat..
Si-ti iei ramas-bun cu inima stransa. Mai ales cand parul ti-e inca incalcit de sare si salbatic. Mai ales cand buzele si pielea ti-s arse de soare. Cand inca te simti leganat la ceas tarziu de seara in cant de greieri si sub aceleasi stele care ziua se rup de-acolo sus si se duc sa dea marii sclipitorul lor sarut..
Privirile-s inca ametite, imbatate de verde...
Si totusi vantul ce pare ca l-am adus cu mine e altul..e vantul toamnei..ascuns pesemne-n faldurile unei rochii albe si lungi care flutura pana de curand undeva pe nisip..In dimineata asta era aproape..nemiscata..nu trimitea decat un val discret, ca o parere..de-abia sa mangaie tarmul...pentru ca la sfarsit..sa las in urma furtuna..si s-aduc, fara sa stiu..toamna...ascunsa-n noapte. Si-n mine.
As fi vrut sa am o mie de priviri, ca sa pot vedea marea mai mult, si mai mult..am crezut..ca visul marin isi pierduse din intensitate, c-o vazusem de prea multe ori, ca nu-mi poate da mai mult decat a facut-o pana acum...
Dar acolo, in locul in care Strauss il poate insoti intr-o seara pe Bob Marley..acolo e unul din locurile unde salasluieste visul. Acolo visul se simte-acasa. Si vantul..vantul te-nalta..asa de sus ca nu mai ramane decat sa-ntinzi bratele larg..sa-l lasi sa-ti ravaseasca pletele si sa te lasi purtat..
Si-ti iei ramas-bun cu inima stransa. Mai ales cand parul ti-e inca incalcit de sare si salbatic. Mai ales cand buzele si pielea ti-s arse de soare. Cand inca te simti leganat la ceas tarziu de seara in cant de greieri si sub aceleasi stele care ziua se rup de-acolo sus si se duc sa dea marii sclipitorul lor sarut..
Privirile-s inca ametite, imbatate de verde...
Si totusi vantul ce pare ca l-am adus cu mine e altul..e vantul toamnei..ascuns pesemne-n faldurile unei rochii albe si lungi care flutura pana de curand undeva pe nisip..In dimineata asta era aproape..nemiscata..nu trimitea decat un val discret, ca o parere..de-abia sa mangaie tarmul...pentru ca la sfarsit..sa las in urma furtuna..si s-aduc, fara sa stiu..toamna...ascunsa-n noapte. Si-n mine.
6 comments:
mai Ardei mai, ma faci sa tot revin p-acilea ... si e bineeee, vorba ta pentru Julie, imi place ca va cunosc :D
cu pletele-n vant si sar(ut)ate de ape si mine, cu miros de alge brune, aramiu, atzatzator de vise, cu marea cea mare-n minte si suflet ... a venit toamna si-ntr-al meu
Si eu zambesc citindu-ti randurile, pentru ca, draga nnovalee, datorita tie l-am descoperit la randul meu pe andrei:). Iar blogul ti-l citesc de muult..cred ca de anul trecut..la recomandarea cuiva..si ma regasesc acolo de multe ori, cu melancolie sau zambet:) si ma bucur sa te intalnesc si-aici:)
uite oameni care aduc marea peste tot...si in sibiu si in bucuresti si pe unde mai is rasfirati cititorii blogului astuia. multumim mina, pt ca ne (re)aduci marea in suflete
ui cine se intoarse din taramuri verzi verzi :)... >:D<... ma bucur ca ai revenit... hi hi hi... parca stiu senzatiile despre care povestesti :)... te pomenesti c'ai fost acolo :)... numai bine ca zici ca marea'i personajul principal in blogul nostru... iar nisipul... fierbinte :)
>:D<
he he... julie :)... drum bun spre sulina :)... ca de restul stiu ca te ocupi tu :)
draga ogarafgan am placerea de a ti;o prezenta pe cosmina... draga mina, dupa cum stii marilena :D... hi hi hi... duminica placuta :)
sar'na de cunostinta Cosmina, Mina, Ina :)
sar'na de intermediere Ardei!
Mina, am zambit si eu cand am citit ce mi-ai scris, multumesc, mi-ai creat un sentiment de bine si pace sufleteasca. Ai folosit exact cuvintele ce le-am scris o data intr-un post, cand incercam sa ezplic la populatie ca ezact asta doresc pentru ceilalti cand imi vor citi aberatiile .... sa se regaseasca in ele, desi le e greu sa scrie despre ele ... sau pur si simplu sa smulg cu ele rasete cristaline, din toata inima
In prag de noapte buna, ma grabesc sa-nsir cateva randuri intarziate.
Marlene, ma bucur si eu tare de cunostinta, caci, desi te citesc de-atata timp din urma, uite ca de-abia acum ne-ntalnim:)
Andrei, nobil cavaler, ma bucur ca te-am regasit..desigur c-am fost acolo, dar cred c-ai simtit deja asta:) de intors..stiu si eu, m-am intors poate numai pe jumatate din taramurile verzi, caci sufletul-mi rataceste prin adancuri, si parte din mine e-acolo, si randurile-asternute aici isi au radacinile in lumea mea verde..
Ma bucur c-am mai aruncat un val de mare-aici, pentru voi..mai tarziu, randuri se vor asterne iara..acum somnu-i grabit sa lipeasca genele..buna dimineata..cred..:)
Post a Comment