un mic exercitiu cu timpul de expunere(a nu se intelege ca pot sa ma joc cu timpul :PPP... ca n;ai cu cine...)... si un Om care mi;a placut tare mult :)...
6 comments:
Anonymous
said...
Iaca un alt lucru pe care-l avem in comun: Omul care-ti place tie e Omul meu favorit de (deja) un car de ani. :) Imi place poz(n)a. :)
merme:) da? ce faaain :)...yo l'am intalnit la workshopul domnului Constantinescu din iunie si m;a impresionat profund :)... sa ma fi vazut cum stateam si;l ascultam cu gura cascata... :)))... de parca mi;ar fi intrat informatia sub forma de energie pozitiva pe gura :)))... >:D<
marlene:) stii? yo cand ma duc pentru prima oara undeva si sunt mai multi oameni adunati... yo;s mut :))))... poate si din cauza ca mie mi se pare neinteresant ce'as putea spune :D... poate si pentru faptul ca nu sunt asa sociabil cum ar fi frumos... eeeeh... oricum... eram atat de fascinat de ceea ce povestea domnul Dumitru Drinovan :)))... incat am uitat sa'mi mai fac probleme din cauza muteniei mele accentuate :))))... >:D<
hi hi hi... yo is mai timid ashe si m'am multumit sa;l ascult :)... multumesc de vizita :) si numai bine si tie :)... ne vedem in septembrie la workshop? yo de;abia'l astept :)
Sunteti foarte generosi si amabili. M-am bucurat tare mult sa vin la acel workshop si cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-om revedea la altele. Si mie mi-a facut o reala placere sa va cunosc chiar si in timpi fotografici. Dar sa stiti ca fiecare "a intrat" cu cadrul lui, apoi cu folderul lui. Ba chiar am avut si-o fata colega la workshop, Mada, are si ea "folderul" ei. Sunt toate intr-o memorie fara Gigabiti si fara baterii, adica cea personala. Am avut placerea sa intalnesc printre studentii la workshop, ca paticipanti, "profesori" reali ca Dinu Lazar si Feri Baci. In final ne-am ales cu ceva imagini din locuri de vis si oameni atat de normali si de buni, in sync cu locul, cu "tonul si muzica" locului. Apoi cu mireasma locului si spiritualitatea locului (notiuni pe care nu le putem detalia aici :) ).
Ulterior, mi s-a parut remarcabil ce multa informatie se aduna intr-un timp atat de scurt, ce usor se sincronizeaza clipele care au puncte de plecare comune, ca un puzzle magic facut din bucati de impalpabil, din alta dimensiune, dar vedeti boieri dumneavoastra, astea sunt puncte de plecare generate de pasiune si placere.
Urmaresc in limita timpului disponibil si pe cat pot, din ce se (mai) face in fotografie. Am citit din cele postate de Florin (iata un om pentru care se gasesc greu cuvintele potrivite la fel de greu cum se alege o lumina potrivita cand trebuie sa decizi rapid ce vrei, acolo pe camp la o fotografie...) si mi-am dat cu mare placere seama, ca de fapt exista pe plaiul Mioritic un "breed", un filon de talent real si in acelasi timp remarcabil, de fotografi buni cu abilitati nu numai interesante si diferite dar carora chiar le pasa sa invete fotografie adevarata. Pai asta e de fapt un lucru exceptional intr-un context social supus unor schimbari dramatice si atat de imprevizibile in timpi adesea fara legatura cu ceasul.
Am auzit ca la unii invatarea asta merge mai repede.
Trebuie sa va marturisesc ca ma gandesc adesea ce face o fotografie remarcabila. Ajung la o concluzie pe care o inlocuiesc cu alta mai buna, mai "altfel" a doua zi. Cand imi reamintesc topica si ma uit la ce credeam ca stiu, relizez ca e deja "istorie" si refac treaba teoretica, o mai "rafinez", dupa puteri. Apoi ma gandesc daca am vreo sansa sa fac vreo fotografie remarcabila.
Ma intorc la maestrii pe care ii cunosc dar si descopar maestri de care nici n-am stiut ca exista. In realitate, stiu ca fac parte din categoria obisnuita a celora care invata mereu cate ceva, avand in minte si "restul obligatiilor" cum ar fi serviciul, familia si-un "etc" la fel de mare cat ecranul pe care cititi asta, acum. :)
De aceea prinde atat de bine sa auzi ce mai zice unul sau altul cand te desprinzi de toate si aterizezi intr-un mic rai local, la workshopul de fotografie si nu faci nimic altceva decat sa vorbesti de fotografie, sa mananci "fotografie" pe paine, s-o "inhalezi" cu fumul tau si-al altora :) si sa fotografiezi, cautand febril ceva de care de-abia ai aflat ca vrei: o noua perspectiva - pe camp, la masa, la un tutun sau cum vi se nimereste...
Si eu m-am bucurat cum se vede, sa va cunosc. Placerea a fost (si) de partea mea.
6 comments:
Iaca un alt lucru pe care-l avem in comun: Omul care-ti place tie e Omul meu favorit de (deja) un car de ani. :)
Imi place poz(n)a. :)
da io nu-l cunosc pe nenea!
sau nu-l recunosc sub forma de zmeu cu trei capete :D
tzine ie?
merme:) da? ce faaain :)...yo l'am intalnit la workshopul domnului Constantinescu din iunie si m;a impresionat profund :)... sa ma fi vazut cum stateam si;l ascultam cu gura cascata... :)))... de parca mi;ar fi intrat informatia sub forma de energie pozitiva pe gura :)))... >:D<
marlene:) stii? yo cand ma duc pentru prima oara undeva si sunt mai multi oameni adunati... yo;s mut :))))... poate si din cauza ca mie mi se pare neinteresant ce'as putea spune :D... poate si pentru faptul ca nu sunt asa sociabil cum ar fi frumos... eeeeh... oricum... eram atat de fascinat de ceea ce povestea domnul Dumitru Drinovan :)))... incat am uitat sa'mi mai fac probleme din cauza muteniei mele accentuate :))))... >:D<
Intradevar Dumitru Darnovan este un om deosebit si ma bucur si eu ca am avut ocazia sa stau de vorba cu dansul...
Numai bine!
hi hi hi... yo is mai timid ashe si m'am multumit sa;l ascult :)... multumesc de vizita :) si numai bine si tie :)... ne vedem in septembrie la workshop? yo de;abia'l astept :)
Sunteti foarte generosi si amabili.
M-am bucurat tare mult sa vin la acel workshop si cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-om revedea la altele.
Si mie mi-a facut o reala placere sa va cunosc chiar si in timpi fotografici.
Dar sa stiti ca fiecare "a intrat" cu cadrul lui, apoi cu folderul lui.
Ba chiar am avut si-o fata colega la workshop, Mada, are si ea "folderul" ei. Sunt toate intr-o memorie fara Gigabiti si fara baterii, adica cea personala.
Am avut placerea sa intalnesc printre studentii la workshop, ca paticipanti, "profesori" reali ca Dinu Lazar si Feri Baci.
In final ne-am ales cu ceva imagini din locuri de vis si oameni atat de normali si de buni, in sync cu locul, cu "tonul si muzica" locului. Apoi cu mireasma locului si spiritualitatea locului (notiuni pe care nu le putem detalia aici :) ).
Ulterior, mi s-a parut remarcabil ce multa informatie se aduna intr-un timp atat de scurt, ce usor se sincronizeaza clipele care au puncte de plecare comune, ca un puzzle magic facut din bucati de impalpabil, din alta dimensiune, dar vedeti boieri dumneavoastra, astea sunt puncte de plecare generate de pasiune si placere.
Urmaresc in limita timpului disponibil si pe cat pot, din ce se (mai) face in fotografie.
Am citit din cele postate de Florin (iata un om pentru care se gasesc greu cuvintele potrivite la fel de greu cum se alege o lumina potrivita cand trebuie sa decizi rapid ce vrei, acolo pe camp la o fotografie...) si mi-am dat cu mare placere seama, ca de fapt exista pe plaiul Mioritic un "breed", un filon de talent real si in acelasi timp remarcabil, de fotografi buni cu abilitati nu numai interesante si diferite dar carora chiar le pasa sa invete fotografie adevarata. Pai asta e de fapt un lucru exceptional intr-un context social supus unor schimbari dramatice si atat de imprevizibile in timpi adesea fara legatura cu ceasul.
Am auzit ca la unii invatarea asta merge mai repede.
Trebuie sa va marturisesc ca ma gandesc adesea ce face o fotografie remarcabila.
Ajung la o concluzie pe care o inlocuiesc cu alta mai buna, mai "altfel" a doua zi.
Cand imi reamintesc topica si ma uit la ce credeam ca stiu, relizez ca e deja "istorie" si refac treaba teoretica, o mai "rafinez", dupa puteri.
Apoi ma gandesc daca am vreo sansa sa fac vreo fotografie remarcabila.
Ma intorc la maestrii pe care ii cunosc dar si descopar maestri de care nici n-am stiut ca exista.
In realitate, stiu ca fac parte din categoria obisnuita a celora care invata mereu cate ceva, avand in minte si "restul obligatiilor" cum ar fi serviciul, familia si-un "etc" la fel de mare cat ecranul pe care cititi asta, acum. :)
De aceea prinde atat de bine sa auzi ce mai zice unul sau altul cand te desprinzi de toate si aterizezi intr-un mic rai local, la workshopul de fotografie si nu faci nimic altceva decat sa vorbesti de fotografie, sa mananci "fotografie" pe paine, s-o "inhalezi" cu fumul tau si-al altora :) si sa fotografiezi, cautand febril ceva de care de-abia ai aflat ca vrei: o noua perspectiva - pe camp, la masa, la un tutun sau cum vi se nimereste...
Si eu m-am bucurat cum se vede, sa va cunosc. Placerea a fost (si) de partea mea.
Ne vom reintalni. :)
Post a Comment