pe iza si pe mara

in prima zi am pornit pe valea izei... intr'un traseu rapid (ca doar traim in prezent) pe care'l voi descrie in cateva poze... satele prin care am trecut erau pustii... misterul insa era deja risipit... pentru ca, pe drumul dintre ele, in orice parte priveai erau numai oameni si pamant... parca si ei rasarisera asemenea fanului care deja se tolanea la soare... atunci mi'am zis ca e timpul sa intorc privirea si spre trecut... desi totul era cat se poate de real... ei erau acolo... de fapt am vrut sa spun... ei erau TOT acolo... ca si acum cateva secole...

pentru mine a fost ca un leac excursia asta :)... leac pentru frustrarile alea romanesti de zi cu zi :)... alea de ne ocupa tot timpul...

PS: apoi cetera nush din ce'o fi fost dar ceterasu tre sa fi fost mandru tare ;)