Sunday, February 2, 2014

looking for the sun dust [2]




Cand am ajuns acolo, m-a inconjurat toata satra, iar unul dintre barbati m-a intrebat daca nu cumva sunt un preot. E drept ca aveam barba cam mare. Am raspuns, curios: "Nu... dar ce conteaza daca sunt sau nu preot?"... "Poi daca erai preot si voiai sa ne faci poze sa le arati in biserica si sa vorbesti urat despre noi, sa spui ca suntem cu dracu?"... Am ras. Dupa ce s-au mai linistit m-au poftit sa ma simt ca acasa... :)

Saturday, February 1, 2014

on my dusty roads [looking for the sun dust] [1]



N'am mai facut poze de foarte mult timp, dar parca simt cum imi vine cheful din nou... toate la timpul lor. Pana una alta o sa mai postez ce'am mai facut de cand am parasit blogul. Intre timp am lucrat la unicul proiect fotografic propriu si personal... cum mi'a venit ideea? simplu... am citit unul dintre sutele de mii de articole idioate despre fotografie in care se preciza ca un fotograf adevarat TREBUIE sa aiba cel putin un proiect major intr'un an... si mi'am zis? da? ok... eu nu sunt un fotograf adevarat... totusi, sa presupunem ca as vrea sa am si eu un proiect... cam cat timp ar trebui sa lucrez la el? un an? doi? o viata si jumatate? ok... am ales o viata... dar numele?... 

In cautarea prafului de soare... 

O fi bine? N'o fi bine? De ce am ales numele asta? Pentru ca prima oara cand am ajuns intr'o satra de tigani am regasit o parte din mine... si cum seria de poze de'atunci purta numele Prin praf de soare nu mi'a mai ramas decat sa adaug putina actiune in titlu... cautarea... mi'e foarte clar ca nu se va termina niciodata cautarea prafului de soare care ma va descoperi... ok... gata tu romantismele... cam asta era descrierea primei serii:

Bunicii mei erau din acelasi sat, asa ca, desi tinerel, chiar copil de fapt, tot pe drumuri eram, cand la unii cand la altii si un stiu cum se facea ca parca soarele apunea intotdeauna atunci cand treceam pe langa corturile invaluite in fum si bucurie.Era o galagie care ma atragea. Erau asa multi copii si toti alergau veseli in jurul corturilor. Era un joc nou numai de ei stiut? Asa de mult as fi vrut sa ma opresc sa alerg si eu cu ei, dar stiam ca nu e voie si mergeam mai departe cu gandul la praful de soare ridicat de ei in jocul lor... si cat imi doream sa-mi fie prieteni...Cu ceva timp in urma am trecut din nou pe acolo... si erau... erau acolo... alti tigani... alti copii... alt apus... aceeasi veselie (pofta de viata ii zic eu)... si aceeasi dorinta a mea de invata jocul pe care numai ei il stiu...

Friday, January 31, 2014

quirks of fate (II)



10.12.2011, Torredembarra [Sebastien Schuller - Tears Coming Home]

In ultimele luni, in timpul zilelor libere, am trait in apartament. Sambetele, pe la 12:30, obisnuiesc sa merg sa-mi cumpar tigarile si mancarea pentru doua zile. De ce la ora asta? Ca sa fiu sigur ca magazinele mai sunt deschise. De obicei inchid pe la 14, dar mi'e teama ca oamenii care lucreaza acolo ar putea s-o faca mai repede (printr'un capriciu al sortii pentru ei). Sunt mai mult ca sigur ca nu-i asa placut sa lucrezi in timp ce altii sunt liberi (tot timpul exista pericolul unei revolutii, sic!). Majoritatea oamenilor care merg acolo sa cumpere diferite lucruri sunt liberi; acei oameni care sunt in vacanta, bucurandu-se de plaja sau doar pierzand timpul in fata... marii, bineinteles...

Asadar, de aia merg acolo la 12:30... pentru ca, daca unora li s-ar intampla un capriciu al sortii, celorlalti sigur li s'ar intampla lucruri mai putin bune, doar asa, de dragul echilibrului (hmm, tipul ala ar trebui sa adauge si acest aspect in definitie). Insa, cateodata, imi asum riscul si merg doar cu 10 minute inainte de 14 (da! pentru ca imi place sa-mi traiesc viata la extrem!).

La inceputuri, ma intorceam acasa, plimbandu-ma pe plaja. In ultimele luni insa am folosit in liniste straduta mea de langa plaja. De acolo, pot sa aud oamenii liberi cum discuta, beau, mananca, viseaza si, bineinteles, se joaca pe plaja... pot sa le aud copiii razand, plangand, jucandu-se pe aceeasi plaja... viitorii oameni liberi... Pot sa vad marea printre cladirile cu ferestre pe ambele parti...

Daca nu sunt unul dintre oamenii de pe plaja asta nu inseamna ca sunt rau... in definitie scrie clar ca "being quirky isn't bad, it's just DIFFERENT"...

Hmm... se pare ca am nevoie de un capriciu al sortii... dar repede...

____

Quirk of Fate = Something that happens to you that you didn't expect - but mostly good things. Being quirky isn't bad, it's just DIFFERENT. A quirk of fate is usually just a different scenario from what you were looking forward to. 
Due to a QUIRK OF FATE, I found myself wine tasting with the captain of the fishing boat I was supposed to be sailing on.

Wednesday, November 6, 2013

trei focuri...


uai, ca trei focuri ard in mine si nu ma las pana nu devin eu al patrulea...

Monday, October 14, 2013

give piss a chance

Mesajele din toalete imi sunt foarte dragi, dar si cele de pe facebook. Aseara mi'a sarit in ochi un citat de'al lui Lao Tse. L'am cautat azi toata ziua si nicicum nu l'am gasit. Poate pentru ca am trait cu impresia ca era al lui Confucius? Si el spunea cam acelasi lucru, dar nu la fel. In fine. Pana la urma am gasit mesajul initial:

"Ai rabdare sa astepti pana cand noroiul se aseaza si apa devine curata? Poti ramane nemiscat pana cand actiunea justa/potrivita apare de la sine?" (Do you have the patience to wait till your mud settles and the water is clear? Can you remain unmoving till the right action arises by itself?)

Nu mi'a mai ramas decat sa ma intreb oare am rabdare?... Raspunsul a fost tot o intrebare: Dar oare chiar am de ales?... semn ca iar am intrat intr'un infinite loop... ce sa fac daca asa am fost programat? 

Apoi mi'am adus aminte de silent strike din Snatch si mi'a picat fisa :)). Da. Asa e. Trebuie doar sa ai rabdare, restul vine de la sine :)). Sa nu creada cineva ca iubesc conflictul (Doamne fereste!), dar tot pe facebook era o zicere cum ca daca vrei pace ar fi bine sa te pregatesti de razboi. Asta era in latina (poate or fi auzit'o romanii de pe la daci).

In incheiere as vrea sa mai mentionez un mesaj tot sub forma de intrebare pe care'l citesc (bulversat) in fiecare zi  atunci cand ies de la toaleta: "Tu ce ne arati?"...

[Snatch First Fight Scene]

Monday, September 23, 2013

quirks of fate






10.12.2011, Torredembarra [Yann Tiersen - Monochrome]

Ieri am luat marea decizie de a'mi petrece sfarsitul de saptamana in apartament. De ce as merge sa vizitez locuri frumoase daca tot sunt absent? Nu are sens! De ce sa rad sau sa glumesc cand de fapt sunt gol in interior? Nu are sens! De ce sa stau printre oameni daca tot ma simt singur printre ei? Nu are sens! Singurul lucru care are sens acum e sa stau singur aici si sa ma bucur de pustiul din mine si sa incerc sa ma regasesc cumva. Tocmai fac asta.  

---

Tocmai m'am intors de la "shopping". Azi am cumparat cafea, lapte, tigari si apa pentru limonada. [e 1:11] Acum sunt pregatit pentru marea aventura. Voi trai in "my living room". E 13:13... asta inseamna ca ceea ce se intampla acum trebuie sa se intample pentru a putea atinge acel moment la care visez.

---

In ultimele luni, in timpul zilelor libere, am trait in apartament. Sunt sase apartamente in casa in care stau, dar restul sunt goale, dar, hei... nu sunt chiar asa singur pe'aici. Cateodata, cand imi fumez tigara de dimineata, un caine apare la una dintre ferestrele casei de vizavi. Se uita la mine ca si cum si el ar fi fascinat de descoperirea vecinului de la fereastra. Restul ferestrelor sunt inchise si acoperite de obloane albe (persianas, in sfarsit am aflat si eu cuvantul in spaniola).

Cumva inteleg de ce toate sunt acoperite. Casele din fata au vedere la mare, iar ferestrele pe care le vad eu sunt pe partea gresita a lor. Hmm. Cred ca, pentru a evita ironia sortii, oamenii ar fi trebuit sa puna toate ferestrele caselor de vizavi pe partea cu vedere la mare. Iar casele ca cea in care stau eu sa nu fi fost construite deloc. Ar putea cineva sa se bucure atunci cand vede pe fereastra alte ferestre acoperite de oameni care nu prea obisnuiesc sa traiasca pe'acolo?

Am gasit pe urban dictionary dot com o definitie funny a expresiei "quirk of fate". Se pare ca expresia se poate folosi mai degraba pentru ferestrele cu vedere la mare (in cazul lor evenimentul neasteptat, dar binevenit, s'a intamplat deja). Pfuai, dar intelesul "capriciului sortii" din engleza e cu totul diferit de cum percep eu "ironia sortii" din romana. Hmm. Si ar mai fi ceva. Conform dictionarului, capriciile sortii li se intampla oamenilor pesimisti, ei fiind cei care'si imagineaza scenarii negative excluzand lucrurile bune care s'ar putea intampla in viitor. Sau as putea spune ca optimistii nu sunt in stare sa le identifice, ei vazand intr'un capriciu al sortii ceva natural.

Ca tot veni vorba, intre timp fereastra cainelui a fost acoperita si ea de un alt oblon alb...

[quirks of fate (II)]