Scrisul m-a ajutat întotdeauna să-mi depăşesc limitele construite cu atâta trudă tot de mine aşa că... să cadă zidurile!
Limitele au cumva tangenţă cu logica, acesta fiind unul dintre motivele pentru care le şi consider ca fiind simple rezultate ale minţii. De obicei ele sunt simple propoziţii, însoţite de emoţiile aferente, considerate de minte adevărate. O să dezvolt, însă, altă dată ideea asta pentru că acum aş vrea să încep o serie de postări despre coincidenţe. De ce despre coincidenţe? Pentru că sfidează mintea şi nivelul logic pe care-l poate percepe ea în prezent, sau, mai bine zis, o îndeamnă să evolueze.
De ce azi? Dintr-o simplă coincidenţă. Puteam începe oricând pentru că sunt deja cinci ani de când le tot observ. Mă trezesc eu azi de dimineaţă, îmi fac un cappuccino şi mă duc pe balcon să-mi fumez liniştit mintea şi ale ei gânduri... şi nu ştiu cum am ajuns să mă gândesc la masca lui V din V for Vendetta ... şi am început să fabulez pe tema ei... mi-am şi pus câteva melodii pe care le ascultam în perioada în care mişcarea Anonymous ajunsese la apogeu şi apoi m-am apucat liniştit de lucru. După vreo ora imi scrie I. un mesaj fără nici o legătură cu ce discutasem înainte în care îmi spunea că tocmai a vazut un copil pe bicicletă care avea masca lui V. Şi ui aşa am ajuns să scriu azi despre coincidenţe... aaaa, şi încă ceva, cam asta spunea V într-o replică: ”... I, like God, do not play with dice and do not believe in coincidence...”
În încheiere, un fragment despre coincidenţe din Profeţiile de la Celestine (James Redfield):
Între timp a venit chelnerul cu cina şi am tăcut câteva minute, gustând fiecare din mâncarea celuilalt, în timp ce el turna vinul în pahare. Mi-am dat seama cât de bine mă simţeam în compania ei, cât de firesc era totul.
- Bine, am spus. Care este experienţa pe care o căutăm? Care este Prima Viziune? Ea a ezitat, neştiind cum să înceapă.
Greu de explicat, a spus. Dar preotul a formulat-o cam aşa: Prima Viziune apare atunci când devenim conştienţi de coincidenţele din viaţa noastră.
S-a aplecat spre mine.
- N-ai avut niciodată vreo impresie sau intuiţie despre ceva ce vroiai să faci? Despre cursul pe care vroiai să-l ia viaţa ta? Şi să te întrebi cum s-ar putea întâmpla? Apoi, după ce aproape că ai uitat de asta şi te concentrezi asupra altor lucruri, dintr-odată întâlneşti pe cineva, citeşti ceva sau mergi undeva, şi eşti condus exact către ocazia pe care o doreai. Ei bine, a continuat, după părerea acelui preot coincidenţele de acest fel se întâmplă tot mai frecvent şi atunci când se întâmplă ne izbesc, fiind mai mult decât ne puteam aştepta de la o şansă oarecare. Apar ca predestinate, programate, ca şi cum viaţa ne-ar fi condusă de o forţă inexplicabilă. Experienţa induce un sentiment al misterului, al aventurii şi, prin urmare, ne simţim mai vii. Preotul mi-a spus că aceasta este experienţa pe care o cunoaştem într-o străfulgerare, şi pe care încercăm să o manifestăm apoi tot timpul. Cu fiecare zi, tot mai mulţi oameni se conving că această mişcare misterioasă e reală şi că înseamnă ceva, că există ceva care se întâmplă dincolo de viaţa obişnuită, de fiecare zi. Această conştienţă este Prima Viziune.
S-a uitat la mine, aşteptând, dar eu n-am spus nimic.
- Nu vezi? a întrebat. Prima Viziune e o reconsiderare a misterului care înconjoară vieţile noastre pe această planetă. Trăim aceste coincidenţe misterioase şi, chiar dacă nu le înţelegem încă, ştim că ele sunt reale. Simţim din nou, ca în copilărie, că există o altă faţă a vieţii, pe care încă n-am descoperit-o, că există alte procese care se desfăşoară în spatele scenei.
Charlene se aplecase mai mult spre mine, gesticulând în timp ce vorbea.
- Eşti într-adevăr prinsă de toate astea, nu-i aşa? am întrebat.
- Îmi amintesc, a replicat ea cu asprime, că erau vremuri în care şi tu vorbeai despre acest gen de experienţe.
Acest comentariu m-a cutremurat. Avea dreptate. A existat o perioadă în viaţa mea când am trăit asemenea coincidenţe şi am încercat să le înţeleg din punct de vedere psihologic. Dar undeva, pe drum, vederile mele s-au schimbat. Am început să tratez percepţiile de acest fel drept imature şi nerealiste, dintr-un motiv sau altul, şi cu timpul am încetat să le mai observ. Am privit-o direct pe Charlene şi am spus, cu un aer defensiv:
- Pe atunci citeam probabil filozofie orientală sau cine ştie ce mistici creştini. Asta-ţi aminteşti tu. Oricum, ceea ce numeşti tu Prima Viziune a apărut în scris de multe ori până acum, Charlene. De ce ar fi ceva diferit acum? Cum ar putea să ducă la o transformare culturală perceperea întâmplărilor misterioase?
Charlene a privit o clipă masa, apoi s-a întors spre mine. - Nu înţelege greşit, a spus. Sigur că această conştienţă a fost trăită şi descrisă înainte. De fapt, preotul a insistat să spună că această Primă Viziune nu este ceva nou. A spus că oamenii au fost conştienţi de aceste coincidenţe inexplicabile de-a lungul istoriei, şi că aceasta a fost şi percepţia din spatele marilor îndrăzneli în filozofie şi religie. Numai că acum diferenţa constă în număr. După spusele preotului, acum are loc o transformare pentru că numărul persoanelor care au simultan această conştienţă este mare.
- Ce vroia să spună? am întrebat.
- Mi-a spus că Manuscrisul afirmă că numărul oamenilor conştienţi de aceste coincidenţe va creşte simţitor în cel de-al şaselea deceniu al secolului al douăzecilea. Această creştere va continua până aproape de începutul secolului următor, când vom ajunge la un nivel specific de asemenea indivizi – eu văd asta ca pe o „masă critică”. Manuscrisul prezice, a continuat ea, că odată atinsă această masă critică, întreaga cultură va începe să ia în serios aceste coincidenţe. Ne vom întreba, în masă, ce proces misterios se desfăşoară pe această planetă în spatele vieţii oamenilor. Şi această întrebare, pusă în acelaşi timp de un număr suficient de oameni, va aduce în conştienţă celelalte Viziuni, pentru că – spune Manuscrisul – atunci când suficienţi oameni se vor întreba la modul serios ce se întâmplă în viaţa noastră, vom începe să aflăm. Celelalte Viziuni se vor revela apoi una după alta…
No comments:
Post a Comment