Sunday, September 7, 2008

amelie

amelie


amelie imi pare numele amar al tristetii... placerea izolarii in bratele reci ale dezolarii... ba chiar imi aduce aminte de zeita fara nume despre care scriam intr'o scrisoare din adolescenta... zeita care plangea fara oprire pentru oameni... de ce aveau nevoie ei de lacrimile ei?... nu'mi mai aduc aminte...

aseara am simtit gustul amar al discriminarii... am simit in ochii unui necunoscut acea ura coplesitoare... dezarmanta... neinteleasa de mine... si poate nici de ceilalti o suta de ochi care ne priveau... el vorbind amenintator... eu ascultand calm cuvintele grele pe care mi le adresa... parca am simit o data in cele cinci minute care mi;au parut o eternitate impulsul fizic de a'l lovi si de a opri acel vulcan de ura... dar am renuntat.... si l'am tolerat desi durea... la sfarsit...mi;a urlat "de ce nu te intorci la manastire, sa ne lasi in pace?"... a fost cel mai ciudat mesaj pe care mi l;a transmis...

de ce sa ma mai intorc la manastire? acolo am renascut dar am si murit... de ce sa ma mai intorc? drumul imi e altul... si chiar daca sunt ratacit... il voi regasi... cum? naiba stie... oricum nu stiu ce'a urmarit necunoscutul... dar a reusit sa ma rascoleasca... sa reinvie ranile... m'a trezit... privirea'mi a redevenit sticloasa... aseara s'a sfarsit trecutul... in tonuri triste de pian...

8 comments:

ogarafgan said...

Nu-ti stiu viata, da-ti stiu tristetea .... acum .... si ce tristete!!!!!!
Fiecare ducem in noi rani ce nu trec niciodata .... si niste vorbe aruncate-n vant ne trantesc la pamant sau ne ridica-n ceruri!
Si ce-i mai rau, ca trecutul n-are cum sfarsi, pentru ca asemeni ranilor, il ducem in noi!
Vorbele, daca n-am avea ratiune, ar trebui sa nu insemne nimic ...
Tristetea .... mai si trece .... apoi revine .... rabdare .... dar .... offff, stiu ca orice as spune, numai sufletul tau poate intelege .... asa ca ....
Macar in vis, iti doresc o bucatica de liniste si pace sufleteasca mai Ardei

mermelique said...

Da' nu suntem cu totii rataciti p-aci, Andrei? Si nu sunt cu atat mai pierduti cei care - precum necunoscutul tau de ieri - nici macar nu au habar ca sunt asa, deci nici nu fac nimic sa se gaseasca pe ei insisi?
Poate ti s-o parea ciudat, dar eu nu pe tine te compatimesc acum, ci pe necunoscutul tau, caci el e cel care nu pare a avea habar cat de mic si pierdut e, cat de putin stie despre iubirea de oameni, despre toleranta, despre intelegere, despre respect, despre bunatate...
Tu (te) cauti si asta-i deja un pas urias spre reintalnirea ta cu tine insuti. El, insa...

andrei said...

marlene :) ciao :) na ui de'abia acu' am ajuns sa raspund... sunt rupt de oboseala... si asa voi fi toata saptamana... hi hi hi... fain nu?... multumesc pentru mesaj :)... da cum ca yo am avut impresia ca s;a terminat trecutul... vreau sa iert si sa trec mai departe ca nu am timp... sa stau sa;mi numar ranile... hi hi hi... merg mai departe asa ranit in aripioare :)))... azi is mai bine... ca o scos serviciu' tot sosu din mine... e ca si cum as fi drogat... hi hi hi... daca intra vreun politist pe'aici... helllooooo... cu munca ma drogai... nu cu altceva... :PPP
o seara faina draga marlene...

alina:) hmmmm... toti suntem? yo credeam ca numai yo... >:D< multumesc... ce frumos imi deschizi tu ochii de fiecare data... imi place cum ai intors totul de pe'o parte pe alta :)... si are sens... desi nu;s yo mai presus cu nimic pentru faptul ca mi;am dat seama ca nu;s acolo unde trebuie... multumesc din nou... si iti doresc o seara faina... >:D<

rog iertare daca mi s;au impleticit cuvintele motzaind pe'aici :)

julie said...

andrei...habar nu ai cat de mult mi 'au lipsit imaginile tale saptamana asta...si cuvintele care vin in completarea lor. ajung acasa la 3 dimineata....si uite ce gasesc...un zambet pe buzele mele arse de soare

irina said...

si eu...care citindu-ti posturile, privind imaginile, aveam senzatia ca esti plin de lumina , debordand de veselie senina...
ai fost la manastire...? asta ma intriga , si eu am vrut intr-o vreme sa merg la manastire, am vrut sa ma izolez undeva...pana la urma mi-am cumparat o casuta intr-un varf de deal. inca nu m-am dus sa stau acolo mult timp. Dar acum, sint fix in situatia extrem de deschisa de a o face.

Trecutul....ma gandeam candva ascultand Kamelot, trecutul se schimba, trecutul nu exista, trecutul e in noi, sintem noi, sintem gandurile noastre de ACUM. (nu stiu daca sint chiar convinsa de ideea asta, dar simpatizez cu ea)

In mine acum e un vid total, de ganduri, de ...dorinte, de planuri...mi-e imposibil sa-l umplu cu ceva, astept ... si nu mai pot scrie, nu-mi recunosc ce scriam candva...

si tu m-ai bulversat cu postul asta, desi nu te cunosc...:)

andrei said...

julie:) heeeeey :)... bine ai revenit... sa nu zici ca n;o fo fain in concediu... yo din pacate... nu mai am asa mult timp la dispozitie :))... ajung doar seara acasa... si daca nu adorm in timp ce se deschide calculatorul... mai postez sau mai comentez ceva :D... da las' ca vei comenta tu... la 3 noaptea... ca deh :D... daca n;ai somn :PPP

irina:) hey... poi de unde atata lumina... hi hi hi... ca doar va fi ziua cat va fi de mare.... da mai apune si soarele ala cateodata... :)...

ce fain ca ai o casuta in varf de deal :)... noi de;abia acu ne apucam de ea... dar de'abia astept s'o terminam... e cu totul altfel atmosfera departe de oras...

cat despre vid... cred ca toti il simtim uneori... sau de fapt nu;l simtim.. ca doar e vid... de fapt asta e problema... :).. o cunosc foarte bine :)

sper ca in viitor sa aduc mai multe zambete... decat umbre de tristete :)

PS: vreau sa dorm... si dorm... noapte buna :)

irina said...

andrei...aici ploua..
inteleg instinctul de familie si caldura din sufletele celor ce traiesc in tarile nordice....
echilibreaza "uratul" de afara

casuta mea e veche, poate la anul "ma apuc si eu de ea"

Felicitari pt temeliile casutei voastre!

si...normal ca vad lumina in ceea ce scrii, daca in loc de punct, virgula...si alte semne pe punctuatie tu folosesti " :) "

. toate bune!

ana said...

Nu-ti stiu viata si nici tristetea nu ti-o stiu...dar mi-ai deschis o fereastra spre o alta lume. M-am cam pierdut in ea si totusi nu m-am intalnit cu tristetea...