Thursday, September 11, 2008

i can't take my mind off you...


Vis de toamna


Draga Damien Rice,

Pana ieri habar n-aveam cine esti. Azi iti multumesc c-ai daruit cateva pene in plus aripilor mele zdrentuite de lume. Cu care pot sa fug acum departe de tot. Merg pe strada si aud aceleasi cantece-n urechi. Oare sufar de sindromul Ally McBeal?

Inca n-am inceput sa vad dirijabile zburand pe cer.

Dar ochii larg inchisi pentru lume si teribil de deschisi catre taramul acela de departe zaresc silueta unei fete-n care trece nevazuta prin multimea aia mizera si daca te uiti cu atentie, la un moment dat observi o miscare imperceptibila a buzelor ei. Da, fredoneaza incet de tot cantece care o insotesc in drumul ei. Uneori mai priveste cerul si merge mai departe cufundata-n ganduri.

Cantecele astea sunt un fel de ecouri ale sufletului ei calator. Dau glas amintirilor, inevitabil.

Trecutul isi doarme somnul tacut. Dar uneori se-ntampla sa descoperi un Damien Rice. Si e suficient sa-l trezeasca. Atunci privirile aluneca, fata se-ascunde palme si pleci..


Amintirile mele respira toamna si sfarsit. Ascund in ele zambet si lacrima. Ai zice ca-s inchise intr-un scrin vechi ca sa nu mai aduca cu ele vantul salbatic si dureros. Scrinul meu n-are cheie. Pot iesi la suprafata si colinda prin mine nestingherite. Cel mai adesea inainte ca somnul sa se lipeasca de gene.

Atunci isi incep dansul. Si se strecoara uneori si-n vis.

Undeva intr-un raft de biblioteca isi dorm somnul amintirilor cateva carti. Poarta atingerea altor degete filele. Uneori imi trec palma peste ele. Si-atunci respir din nou toamna. Acolo printre carti s-a ascuns si piatra rubinie. Pe care o cheama marea. Tot acolo e o fasie din mine.

Si de-as aduna toate fasiile desprinse din mine si ravasite in cate-un bob de amintire as face o esarfa ce-as strange-o bine si poate m-as naste inca odata.

Pentru ca intr-o alta viata amintirea mea sa capete parfum de salcam si liliac, de brad si scortisoara. Iar sufletu sa-mi ramana acasa, sa nu se mai desprinda-n fasii rispite-n cele zari.

Da..multumesc, Damien Rice..ti-am simtit vocea inca dinainte de-a o fi ascultat. Era in mine, acolo..intr-una din fasii...



Text: Mina Foto: Andrei

16 comments:

ogarafgan said...

frumos .... si melodia la fel!
multumesc Mina, scrisesi si pentru mine!

mina said...

Seara buna, Marlene. Ma bucur mult ca ti-o placut si de data asta. Mai ales ca si tu ai scris de-atatea ori pentru mine:) ma simt tare bine printre voi.

andrei said...

offtopic... seara buna :)... ma uit pe tvr2... sunt imagini de la festivalul Folk you de anul asta din vama veche ;)

PS: mina... cuvintele mi's in poza :)...

Anonymous said...

Am poposit si eu pe aici si-mi vine sa spun in soapta multumesc... mi-am odihnit sufletul si n-as vrea sa tulbur cu o prezenta mea galagioasa aceasta oaza.

mina said...

Ana, multumesc pentru cuvintele frumoase-nfasurate-n tacere. Pentru mine-i un dar, de fiecare data cand citesc astfel de randuri:)

p.s andrei...desigur ca stiam unde ti-s cuvintele:)

LiliAna said...

ah, cu ce placere am citit...fain!

mina said...

Sunt un pic nelamurita:)..Tu esti o alta Ana? :)

LiliAna said...

da...sunt ana pisica ;)

LiliAna said...

tre' sa zic si de poza...10 pt ea, Andrei

Carti fara pret said...

off topic: Marea intalnire a bloggerilor la Sibiu duminica 21 septembrie, ora 18 la beraria Trei Stejari (terasa). Pentru info, comentarii si inscrieri vezi in Mazemania

Dan said...

Faină şi fotografia şi descoperirea lui Damien Rice!

Anonymous said...

ti-am dat un add pe 360... fiindca n-as vrea sa pierd drumul spre pagina ta

Mihai Cantea said...

Da... urmaresc de multa vreme acest blog si chiar inainte de a fi acesta. Mai scriam undeva ca unele postari nici nu pot fi comentate. Si am fost interpretat ca adresind un compliment. Si asa si este! Uneori cuvintele omoara imaginea (ca merefer numai la fotografii...). Tinere, nu pot crede ca esti atit de invatzacel pe cit sustii uneori pentru ca ai fotografii cu adevarat foarte bune. Si... am senzatzia ca mergi pe un drum care te va conduce la un stil personal. e mare lucru! Felicitari!

andrei said...

ana:) am trecut si yo pe'acolo pe la tine :)... dar cred ca stii :)... si multumim mult :)

dan oprea:) multumim :)... si mai adaug si un "bine ati venit" bucuros :)

mihai cantea:) domnule Cantea :)... m;ati lasat fara cuvinte :)... multumesc mult de vizita si multumesc mult pentru cuvintele incurajatoare :)... atat de mult conteaza... mi;ati facut ziua mai frumoasa... :)... totusi sunt un invatacel... mai am foarte multe de invatat... yo ma consider la inceput de drum :)... si cine stie poate si peste cativa ani tot la inceput de drum voi fi... pentru ca inceputurile sunt frumoase, provocatoare, intense, traite cu entuziasm :)... va multumesc mult :)

Anonymous said...

ai lav damien rice, ai lav mina!(in ordinea asta, pentru ca pe el l-am cunoscut inaintea ei:))

Anonymous said...

aaaah, andreeeeeei, ai lav iu tuuuuuu, da e din cauza de gura cascata cu care ma uit la pozele tale ca n-am apucat s-o spun