sa treaca anii... si sa tot speri... si anii sa treaca... si sa tot speri... si sa te apuce naiba GREATA de la atata sperat in zadar... sa ajungi la o varsta cu un gust amar... da amar baaaaaaaaaaaaaaah.... si sa realizezi ca nu mai ai timp sa speri... iar resemnarea e prea dureroasa...
6 comments:
ce naibaaaaaaaa!!!!!!!
acu scrisesi asta?!!!!!!!!
>:P
Dumneavoastra domnul Andrei, pai se poate? tocmai cand eram cu stindardul pe sus ..... imi cazu
of, of,
Si tot respectul meu!
subscriu comentariului de mai sus:)
incerc sa nu ma las indispusa de resemnare, si de vremea naspa din bucuresti.
fug la casuta, unde cica ninge, unde e plin de sateni resemnati dar care totusi(si asta m-am intrebat mereu, pentru ce se zbat oamenii aaia in viata) continua sa traiasca sis a lupte.
sper sa revin cu vreo poza mai acatarii
Wekend frumos tuturor!
are multe de spus stimabilul din imagine, pardon, fotografie
e foarte expresiva fotografia, dar textul... As spune ca este ok daca are doar rolul de a accentua expresia. Altfel... Nu ma pot abtine sa nu intreb: ce patisi, copil frumos? (vorba Ilincai)
tocmai ce vin de la concertul celor de la nouvelle vague si nu au cantat de resemnare, ba din contra :P. iar resemnarea isi are rolul ei, uneori iti aduce liniste.
poi draga marlenne :) daca nu acum atunci cand? si daca nu aici atunci unde? :)
irina:) sper ca fuga la tara a nascut cateva fotografii frumoase care sa ne inalte :)
julie:)... da.. are de spus multe... si le spune... da tu vrei sa ma flatezi?
iza:) hey copil frumos... nush ce'am patit... si textul e si o completare a imaginii si o realitate de care mi;e frica... :)
rain:) hah... ma bucur ca ai fost acolo... ui ca de data asta nu am mai fost la acelasi concert :PPP... cat despre liniste... bine'ar fi sa nu ti;o aduca resemnarea... dar asa e...
Post a Comment