Monday, January 19, 2009

dus...

dus



un vechi glas parca m'a...

later edit: au trecut doua luni de cand n'am mai facut nicio poza... de fapt pot sa zic ca a trecut aproape juma de an de cand n;am mai facut nicio poza... pana si ultima serie de pe fotojoc (care inca nu e gata) a fost facuta in vara trecuta... chiar si penultima serie verde tot in vara... se pare ca a venit timpul ca fotojocul sa se opreasca... cel putin pentru o vreme...
probabil intre timp ma voi aduna... pentru a merge mai departe :)... va multumesc asa de mult pentru tot... aici a inceput totul... si tot aici va si continua... :) ... s'aveti zile frumoase :)... la revedere :)

24 august 2003

Întotdeauna mi-am dorit să fiu ţigan… să-mi cânt amarul de care oricum n-aş fi putut scăpa… dar măcar atunci când m-ar fi apucat crizele de tristeţe, m-aş fi plimbat liniştit, însoţit de un murmur de vioară, printre copaci bătrâni… frunze uitate de vreme ar aluneca încet spre mine, şoptindu-mi taine pe care le-aş înţelege… o adiere de vânt rece mi-ar alina durerea… Dar nu sunt ţigan… sunt doar un om care visează… ce bine ar fi dacă aş renunţa la vise… dacă ar deveni realitate… dar se pare că până acum au rămas doar iluzii pierdute într-un suflet…


13 comments:

ogarafgan said...

buna muzichia, buna poza! :)
al cui era glasul? si ce te-a? :D

ana said...

faina fotografie!

LaVi said...

no, amu ce te-o apucat, omule. m-am învăţat cu blogul tău şi zici că pleci pt o vreme???
du-te de îţi strigă oful, dar vino şi (în)cântăne.
faină poză.

Anonymous said...

poza pe sufletul meu...si daca nu te uiti la ea ascultand muzica pe care ai ales-o nu are aceeasi valoare...m-a facut sa lacrimez...multumesc!:*

julie said...

in cazul asta....sa ne auzim cu bine
>:D<

Maya said...

i will miss you:).sa te intorci repede master

Rebeca said...

imi pare rau ca simti ca trebuie sa te opresti. dar asta facem cu totii intr-un moment sau altul al vietii noastre. luam o gura de aer. o luam pe alta carare. simtim in alt fel. prindem alte vise precum prindem fluturii. toate in speranta a ceva mai mult, ceva ce ne dorim mai presus de ceea ce lasam in urma. nu iti lasa inima si sufletul in spate, in rest, poti sa o iei de la zero oricand si oriunde...fara regrete. mult succes!

irina said...

ce faza..
nici eu nam mai facut poze, din decembre, noiembre...nci ca mai stiu; de cateva ori am dus aparatul la ochi, doar ca sa...imi impac constiinta; si pe mine ma fascinau tiganii, cu libertatea lor; pt persoanele apropiate parea...ingrijoratoare "pasiunea mea"; am vrut sa invat sa dansez tiganeste ani de zile, dar n-am avut unde. acum, am gasit flamenco:)si incet incet...

ana si iar ana said...

In fotografia asta trecutul e mai aproape decat viitorul... Vad urmele pasilor si mai nimic despre locul spre care se indreapta... doar acea padure intunecoasa. E o fotografie frumoasa dar trista.
Si vezi ca ai o responsabilitate fata de pagina asta pe care ai "nascut-o"! Ea trebuie "hranita", "ingrijita"... Ocupatiile pe care le ai nu sunt o scuza...

copilANDRA said...

muzica tiganeasca, focul aprins si oameni imbracati colorat adunati in jurul lui...atmosfera m-ar trimite undeva pe un taram magic, al viselor :)

te-am vazut in humanitas (e un loc pe care-l vizitez aproape zilnic) si mi-ai cauzat un zambet persistent pe fata! de aceea, vreau sa-ti impartasesc si tie bucuria mea: am un bloguletz nou, pe nume www.xpriment.com pe care te invit sa-l citesti si sa-l comentezi in felul tau!

si daca-ti place, ai vrea sa-l schimbi si din blogroll si sa-l pui pe cel nou in top? tu oricum ti-as gasit un loc la mine in lista ;)

gba said...

nice.... bravos dle..:)..spor..+++

ciocolatacupiper said...

omu mai pleaca, da mai si vine! nu?

andrei said...

va multumesc din nou mult de tot pentru mesajele voastre... au ajutat :)