Monday, August 24, 2009

...


11 octombrie 2003, Sibiu


Again, again...
stau singur, ca de obicei... doar asa ma simt bine... desi iata apare o problema... am observat ca oamenii se simt bine impreuna... :) interesant nu?
da foarte interesant... n-am ce face, chiar n-am ce face in acest moment...
frec menta? sau nu o frec? da. am zis hai sa fac ceva frumos, cica sa creez...
dar ce dracu sa iasa dintr-un suflet inchis, decit gemete de prost gust...
o alta problema e ca stau si visez chiar frumos, daca stau bine si ma gindesc, dar
ma rezum numai la atit... sincer cred ca sunt un mare ratat si acum chiar cred ca asa
o sa ramin toata viata...
vorbeam despre libertate? vorbeam despre lupta?
si ce? toate le-am ingropat undeva foarte adinc poate uit...
sunt gol...
nu mai am nici o idee:) oare asta e drumul spre libertate?
sila de tine?
nu cred.
si ce daca mi-e sila?
nu mai am chef sa scriu... oricum acum chiar aberez...

8 comments:

ogarafgan said...

o sa zica lumea ca s-au vorbit leii, adica numai noi doi, intre ei :P
ne gasi p-amandoi o data sila =))
daaaa', sa nu vorbesc aiurea, astea-s vechi, le pui ca n-ai ce face, de sila? le pui ca sa spui ce simti si-acum? sau iti place sa-ti aduci aminte de vremile :D cand frecai menta ratata-n sila? :P
hai nu vrei sa ne facem lei de cruce?
doi goi .... aaaa era sa zic ca poate da plin, dar poate nu se cade =)) hahahaha!
:>D<
scrie copchile, orice-ti vine, ca scrii bine, din suflet .... e mult prea rar si adevarat, ca sa tii numai pentru tine
incalzeste-ne inimile de chiatra! :)

andrei said...

da....cand am citit postul tau dimineata... m;o pufnit rasul... bine... vorba vine... ca n;avea de ce... dar m;a amuzat faptul ca aveam aceeasi sila :)))... da am multe momente cand ma satur de mine... dar asta e... cica yo;s actorul principal in viata mea... si n;as putea sa parasesc scena... ma amuz cand vad ce scriam acum o vreme... joaca de copil... plin de iluzii... haaaaaa.... da stii ce;i fain? ca inca mai cred in ele...

ne facem... ne facem lei de cruce :))))... >:D<

doi goi? :))))))))...

Iza Oana said...

Ma! Cand ma bucur si eu ca Andrei mai posteaza ceva, ce mi-e dat sa citesc... Vai, vai!
Macar ca textele nu au fost scrise acum, dar nici asa nu-i tocmai bine.
"Ce patisi copil frumos?" >:D<
Pe toti ne mai incearca stari din acestea si nu toate zile pot sa ne fie insorite;) Dar stii si tu ce bucurie simti dupa ce ai reusit sa despasesti aceste momente.
Sa ai grija de tine >:D<

P.S. Ma joc si eu tot mai des cu aparatul si devine tot mai puternica dorinta unui blog foto:P

andrei said...

ce sa patesc copil frumos? nush ce'am patit :)... dar da... stiu ce urmeaza :)... si de;abia astept sa vad un blog foto semnat iza :)... asa'i ca te cucereste fotografia? e greu sa;i rezisti :)... o zi faina draga iza... si ma bucur ca mai treci pe;aici :) >:D<

JustAsmallGirl said...

nu suport cand zice lumea te inteleg, pentru ca nu poate sa simta nimeni ca mine, nu avem acelasi crez....dar de multe ori imi regasesc starile in cei din jurul meu.
si stiu sigur ca si eu am simtit ce simti tu. asta ca sa nu te simti ca un extraterestru pe pamant:))

andrei said...

hey :)... ciao :).... sunt linistit... m;am uitat in oglinda... si nu;s nici verde... si nici n;am antene... inca :P

Dahlia Wegrzynowski said...

Când îmi vărsam năduful unui prieten, expunându-mi cazul într-un mod ceva mai diferit de al tău, mi-a trântit drept consolare: „la fel eram și eu în adolescență.”
( Pffu, mai tre' să precizez că pusese paie pe foc? )
E o stare pe care mai devreme sau mai târziu ( cred ) fiecare o trăiește, dar cât de enervant poate să fie un: „ooo, lasă că-ți trece :-j”
De curioasă: ce îți ziceau oamenii în 2003?

andrei said...

ce sa zica? nimic... nici nu stiau...:)... dar nici nu era nevoie... cred ca cel mai bine e sa fii lasat in pace in asemenea momente... :)