...

Esti inca in cadere, iar haul e tot mai intunecat si inecacios. Privirile deznadajduite ale celor de care te-ai agatat prin imbratisari disperate in zborul spre adanc te apasa. Din ce in ce mai impovarat te stingi in negura tot mai violenta si ti-ai dori sa te dizolvi in picaturi de ploaie incinse de soarele varatic, sa urci spre acele priviri, sa le domolesti, sa le alini. Dar prabusirea e intunecata, soarele e doar o amintire. Si vrei sa vezi pamantul chiar daca e doar un sfarsit al prapastiei. Vrei sa strigi asemenea naufragiatilor: Pamant!!! Pamant!!! Tu stii ca s-ar putea sa te zdrobesti cand il vei atinge, dar tot speri ca vei mai avea macar o clipa de ragaz, o clipa in care sa retraiesti copilaria...