Zingarina

Cateva ganduri ale Zingarinei...

De ce mi-e sufletul posedat?

M-am saturat. Vreau sa fiu fericita. Vreau sa fiu ca oamenii fericiti.
Sufletul meu e nefericit... Privesc cu invidie spre cei ce au noroc... spre cei ce sunt fericiti sa traiasca.

Da-ne putine paie pentru a da foc lumii!!!

***

Ce noroc a dat peste tine atunci cand te-ai nascut... blestemat... sa plangi cand asculti acele cantece pline de bucurie dezlantuita... oamenii de obicei petrec, joaca, rad, beau, se strang in brate, traiesc cu pofta insotiti de aceste cantece... dar si tu traiesti... si tu... o drama...

Sunt doar doua episoade cu adevarat dramatice care m-au sfasiat, ambele fiind regizate de Tony Gatlif: unul in Gadjo dilo si unul in Transylvania.

Drumul Zingarinei... agonia... toti acei tarani ce sarbatoreau... totul parea un cosmar... si strigatul ei sfasietor acoperit de multimea zgomotoasa...
Oare cate strigate disperate s-au pierdut pana acum in zgomotul multimii? Acea multime care se indreapta bucuroasa spre sarbatoare... numai tu te indrepti spre comemorarea blestemului...