Sunday, August 23, 2009

...

14 august 2001, husi

Imi place la nebunie muzica anilor '70. E multa libertate, inocenta si sinceritate. De ce majoritatea oamenilor nu vor sa recunoasca faptul ca fiecare zi e o sarbatoare? Dar oricum mie nu-mi plac intrebarile care incep cu "de ce". M-am impacat cu luna, dar e posibil sa o insel... cu cine?...cu Soarele.

Imi plac extremele si-i iubesc pe tigani. Ce rau imi pare ca nu pot pune pe hirtie bucuria si exuberanta.

Razele danseaza twist cu mine...

Eu ma aflu pe virful unui munte si strig: "Hell o lume, te iubesc, chiar daca nu ma crezi !"

O pata de cerneala rosie
Trei lacrimi de soare
Doi ochi de caprioara
Patru sageti indreptate spre miazanoapte
Cei cinci arcasi erau ingeri...

3 comments:

ogarafgan said...

eiiii, n-au decat sa zi caco inebunit ogaritza, da-mi place, asa ca scriu, la fiecare :D
extremistule! inteleg mai bine decat crezi!
si eu sunt pe-un varf de munte si strig, dar nu m-aude nimeni .... nu-mi pare rau, ca-mi aud ecoul si ochii mi se-mbata de frumusetile lumii ... fara oameni in ele .... maretie si libertate! ..... de exprimare in orice sens

andrei said...

>:D< >:D< >:D<

andrei said...

eeei... yo vreau si oameni :)