un magar...

postul original: 15 octombrie 2007, yahoo 360

Foto: scelas.deviantart.com

Intr-un sat vechi de munte, un magar mergea agale pe drumul pietruit spre pashune... incet, incet, parca era intr-o plimbare melancolica prin parc... cand ajunse acolo, alti patru frati de-ai lui deja contemplau umbra lasata de un copac ratacit de padurea rosiatica din zare... trecu pe langa ei fara sa-i observe si se aseza pe iarba inca umeda...

Incet... incet...amintiri din copilarie il napadira... parca il vedea pe nea Gheorghe, fluierand, cum cosea brazda dupa brazda... el statea langa copacul ratacit, asteptand sa-si termine stapanul treaba... acel miros de iarba proaspat taiata... cat de placut era pentru el... sau cei doi copii ai lui nea Gheorghe care zburdau pe camp printre capitele de fan... care frematau de bucurie inainte de hora...

Ce perioada frumoasa... lacrimi ii aparura in ochii sai mari... acum totul era pustiu... copiii plecara... nea Gheorghe se duse condus chiar de el pe ultimul drum... totul era pustiu...

Magarul parca refuza sa creada ca nu mai e nimic... in fiecare zi mergea de dimineatza la pasune... pentru ca asa stia el ca trebuie... dar acum mergea singur... cateodata parca il auzea pe nea Gheorghe cantand...
"Ce ramane mielule? / Acest cantec domnule..."