Călătoria cu trenul... muahaaa... compunere... în tren poţi gândi, poţi visa, poţi să închizi ochii sau chiar să-i deschizi, poţi asculta sau chiar povesti... poveştile nu se termină niciodată... ca oamenii... tocmai de aia îmi plac :)... poţi depana amintiri sau inventa posibil viitor... sau poţi privi pe fereastră cum aleargă în faţa ta copaci, oi, râuri, ciobani, oameni mici, poduri mari, blocuri, unele cu... altele fără geamuri... ca şi cum cei de-acolo ar avea nevoie de mai multă lumină... bine, bine, dar iarna? Iarna? Şi mai multă lumină... gări... oameni mici, mulţi vin, pleaca... multe scări călcate în picioare... coborîte apoi urcate... tristeţe... bucurie sau doar confuzie... cai, drumuri, maşini, alte trenuri... toate în viteză... rog timpul a se calma... poţi citi o carte sau chiar ziarul celui din faţa ta... problema e că trebuie să te grăbeşti... nu ştii niciodată când va întoarce pagina... trag de timp... pentru că nu vreau să termin cartea... e prea frumoasă... nu vreau să se termine... am râs, am admirat, iar am râs, m-am mirat, am râs iar când am vrut să plâng n-am putut pentru că... în tren poţi să râzi, poţi chiar şi să plângi... muahaaa... dar sunt bărbat... nu-mi dau voie să plâng decât acasă... cartea mi-a fost recomandată indirect de Cineva... aşa că dau şi eu recomandarea mai departe... Jonathan Safran Foer - Extrem de tare şi incredibil de aproape... :)
1 comment:
Bine-ai revenit, nobile cavaler:) m-am zarit la fereastra trenului traversata de aceleasi ganduri..si-am retrait starea aia de visare cu totul speciala pe care mi-o aduce leganarea trenului. Povestile sunt nesfarsite..imi amintesc de "neverending story":) stii filmul..si cartea..cartea n-am reusit nici acum s-o termin, inca se odihneste in biblioteca..
Post a Comment