nu mai sunt file... le'am citit cu lăcomie pe toate... şi acum, după ce au trăit din nou povestea frumoasei copile nebune... se odihnesc cuminţi, ordonate în rucsac... oare dacă vreodată voi schimba cursul gândurilor, al viselor spre interior... dacă lumea mea nu se va mai revărsa afară ci mă va inunda voi fi considerat nebun? oare mă vor închide intr'un ospiciu spre a nu le tulbura liniştea? dar eu aş fi liniştit în exterior... pentru că totul s'ar întâmpla în mine... în mine'as trăi... în mine'as muri... Ştii? La Stuf, la Ovidiu, este Terasa, Barul, Cafeneaua din vis... parcă aş vrea să mă trezesc în fiecare dimineaţa aici jumătate liber şi jumătate hippy... delir...
1 comment:
Stii, "delirul" tau marin imi trezeste melancoliile toate..si-ntrebarea ta ma duce cu gandul la toti nebunii frumosi care-au rasarit in fata mea dintre file..si da, pentru ceea ce se-ntampla in interiorul lor, micii sfetnici din lumea lui "trebuie" i-au inchis pe frumosii si liberii nebuni. Nu te poti cufunda in interior..poate ceea ce poti face e sa pastrezi cafeneaua din vis in tine si-atunci cand te vei intoarce de partea cealalta..parfumul cafelei lui ovidiu si urma sarata a marii si-a firelor de nisip te va face sa zambesti..traim suspendati..sau poate nu..si gandu-mi zboara-acum la "micul francez|"..si cum a ales sa treaca granita..dar asta-i o alta poveste..dintr-un film care pentru mine-a fost ca o..acuarela..ca o adiere..cu mult albastru..
p.s - iertare daca uneori randurile -mi haotice si dezlanate..uneori is obosita..si caldura pare ca ma topeste in fiecare zi cate putin:) si poate voi reusi sa scriu mai bine pe tema asta in alta zi. Pentru ca stii, de data asta eu am fost cea care s-a regasit in randurile astea, in intrebarile astea fara de raspuns..
Post a Comment