Thursday, August 27, 2009

...

24 august 2003

Iar stau in fata unei foi goale… iar nu stiu ce sa scriu… iar nu stiu cu ce sa incep…
Acum stau si ascult muzica tiganeasca…
Interesant, nu?
Intotdeauna mi-am dorit sa fiu tigan… sa-mi cant amarul de care oricum n-as fi putut scapa… dar macar atunci când m-ar fi apucat crizele de tristete, m-as fi plimbat linistit, insotit de un murmur de vioara, printre copaci batrâni… frunze uitate de vreme ar aluneca incet spre mine, soptindu-mi taine pe care le-as întelege… o adiere de vant rece mi-ar alina durerea…

Castele, printi, nopti de iubire, zâne, satre de tigani, un foc stingher arzand durerea din mine…

Dar nu sunt tigan… sunt doar un om care viseaza… ce bine ar fi daca as renunta la vise… daca ar deveni realitate… dar se pare ca pana acum au ramas doar iluzii pierdute într-un suflet trist…

4 comments:

ogarafgan said...

Scrii mai bine decat mine, mai bine decat ce-i la mine-n suflet!
Daca nu mi-ar arde(a) mana si inima, te-as lasa pe tine numai, sa scrii, si-as pune un link la fiecare post la tine, cum faci tu acum, dar e de la tine tot la tine :)
Stiu ca nu-i frumos sa te bucuri de tristetea altuia, dar parca nu mai sunt singura cuc, in noianul asta, numai de oameni cu chishoarili pi pamant si fericiti, zic ei, dar cu capul tot in nori zic eu, oricum nu conteaza
Un zambet cald dintr-un oras de rahat, cu oameni, pus usor asa pe frunte, acolo unde arde, poate! .... poate alina f-un pic >:D<

andrei said...

de ce sa nu te bucuri de tristete? tristetea e creatoare :)

Anonymous said...

"tristetea", "singuratatea", "libertatea" reprezinta un tribut muuuuult prea mare artei creatoare, nu crezi?

andrei said...

oare? nu simt c-as avea de platit vreun tribut cuiva... in afara de mine in clipa dinaintea mortii...