Sunday, October 18, 2009

la ovidiu...

m


1 comment:

Iudita Buia said...

Pfoai cât dor! Dor de dimineți începute cu răsăritul în gene, Boleroul în suflet, apoi cu somnul ăla dulce pe care-l simți ăn fiecare celulă până ce soarele intră în cort și poftește leneșul la o cafea...la Ovidiu :)