...

23 august 2001

Mă întreb de multe ori, oare de ce atunci când ajung în faţa unei coli albe…

...

feedback trimis de >:D< cu mult timp in urma....

Ma, tu ce pula mea ai ? Ce e cu fazele alea? Libertate
si alte aberatii? Ce pula mea sa faci cu libertatea?
Ti-e buna la ceva ? Mie mi se cam pare nociva, da in
sfarsit acuma...

...

25 februarie 2003

Iar nu stiu cu ce sa încep… De fapt asta mi se întâmpla întotdeauna. Aceste doua propozitii ma ajuta sa îmi las gândurile sa o ia razna. Cred ca am luat-o eu razna de mult timp sau cine stie? Cert este ca de vreo doua luni nu ma mai regasesc. De ce? Mai bine ocolesc subiectul cu o bucurie specifica politicienilor… Mi s-a mai întâmplat asta de multe ori… Si ce-am facut? Ca un las m-am lasat în voia fortelor care binevoiesc sa ma înconjoare si sa-mi dea târcoale. Astept ca aceste forte sau energii sa fie binevoitoare cu mine. Ce tablou feeric!!! Eu – un zeu al fiintei mele – crezând ca ma conduc spre culmile însorite ale fericirii. Da, într-adevar, feerica imagine, dar în acelasi timp mustind a minciuna. Niciodata nu am fost stapânul meu. Pur si simplu am plutit peste idei, m-am strecurat sa nu cumva sa ma lovesc de vreun zid aparut din senin. Ce cuvânt, senin… Ar trebui sa folosesc cuvinte din familia furtunii? Nu, nu am acest drept. Când anume am fost eu dezlantuit? Când anume am fost asemenea unui fulger? Poate întotdeauna, având în vedere ca fulgerul nu este o entitate de sine statatoare ci apare datorita unor forte…(nici macar nu mai am cunostinte de fizica…odata stiam, acum parca am uitat tot…sunt o fiinta amnezica:) Nu. Niciodata nu am fost eu natura cea dezlantuita ci doar fulgere, ba mai mult doar tunete.

Am început sa scriu poate…nimic. Sufletul meu e iar ruina… Si cine e de vina? Nu mai conteaza…Eu?

Totusi sunt multumit si bucuros în acelasi timp. De ce? Deoarece…întotdeauna apare o raza de lumina sau de viata în departare. Întotdeauna, atunci când încerc sa ma trezesc din amortire prevad acea raza dupa care tânjesc de când m-am nascut. Mi se pare ca atunci când ma voi putea desfata sub mângâierea ei îmi voi gasi linistea. Nu e ciudat? Tot linistea o caut. În acest moment fug cât pot de liniste si alerg tot catre ea… E o singura explicatie. Cele doua linisti sunt de naturi diferite… Ce mai, sunt un adevarat filosof…un idiot care nu stie nimic…decât sa-si plânga de mila.

Mi se pare ca notiunea de om e mult mai presus decât sinele meu. Eu sunt o idee deplasata, sunt o idee întunecata de nestiinta sau mai bine zis de necunoastere. Nici macar nu sunt o idee, sunt un fum purtat prin ceata de acea salvatoare idee numita destin. Nu vad nimic sclipitor în destin…e o notiune decadenta. Eu, ca om sunt decazut…Asta nu înseamna ca dau vina pe destin. Nu, în nici un caz. Destinul este calea cea mai simpla pe care poate pasi un om fara personalitate. Este, într-adevar ideea salvatoare a mediocritatii.

Asadar linistea aceasta în care am amortit de ceva timp este mediocritatea? E posibil…M-am blocat.

Dar mai bine las o portita spre scapare. Oare exista? Acea portita amagitoare catre libertate. Exista dar este foarte greu de gasit. De ce? Pentru ca… Si ce fac eu? Stau si ma minunez în fata portii ca vitelul si uit sa mai intru.

Ma opresc aici în acest moment…poate voi continua drumul catre acea raza sau poate nu…

Music: Yann Tiersen - L'Absente

...

26 august 2003

Am intrat de ceva timp intr-o stare accentuata de pustiu… tot am incercat sa inteleg de ce mi se intampla asta… oare care este motivul? Nu se poate sa nu stiu izvorul acestor stari destul de dureroase… chiar doare foarte mult pustiul… un vid infinit de sentimente, o vulgara imposibilitate de a intelege ce se intampla cu mine, de a simti simpla dar sublima prezenta a universului… o absenta totala din eterna piesa de teatru care se joaca in aplauzele furtunoase ale naturii… o indiferenta profana pentru mangaierile vesele ale razelor soarelui… si totusi acesta este drumul spre libertatea pe care o visez de cand mi s-a dat posibilitatea fizica de a participa la relativa minune esentiala a timpului… viata…Credeam ca am reusit sa ma eliberez din lanturile pe care, cu rabdare, le-am impletit in jurul meu… lanturi faurite din idei frumoase, dar nu sublime… nu… inca nu am reusit sa ma eliberez… acesta este izvorul starilor mele… dar stiu un singur lucru… va fi o lupta eterna, daca va fi nevoie… daca voi muri, si asta oricum se va intampla, se va spune despre mine ca am murit in sfantul razboi al omenirii… si va ramane in urma mea o raza de speranta…

...

24 august 2003

Iar stau in fata unei foi goale… iar nu stiu ce sa scriu… iar nu stiu cu ce sa incep…
Acum stau si ascult muzica tiganeasca…
Interesant, nu?
Intotdeauna mi-am dorit sa fiu tigan… sa-mi cant amarul de care oricum n-as fi putut scapa… dar macar atunci când m-ar fi apucat crizele de tristete, m-as fi plimbat linistit, insotit de un murmur de vioara, printre copaci batrâni… frunze uitate de vreme ar aluneca incet spre mine, soptindu-mi taine pe care le-as întelege… o adiere de vant rece mi-ar alina durerea…

Castele, printi, nopti de iubire, zâne, satre de tigani, un foc stingher arzand durerea din mine…

Dar nu sunt tigan… sunt doar un om care viseaza… ce bine ar fi daca as renunta la vise… daca ar deveni realitate… dar se pare ca pana acum au ramas doar iluzii pierdute într-un suflet trist…

patima - definitie

PÁTIMĂ, patimi, s.f. 1. Sentiment puternic şi violent care copleşeşte pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferinţă morală.

eu as schimba putin definitia... as scoate "întunecându-i adesea dreapta judecată"... pentru ca oricum judecata noastra nu;i dreapta... mai mult subiectiva... bazata pe experientele, dorintele, iluziile noastre

Music: chase and status - take me away

...

11 octombrie 2003, Sibiu

Again, again...
stau singur, ca de obicei... doar asa ma simt bine... desi iata apare o problema... am observat ca oamenii se simt bine impreuna... :) interesant nu?
da foarte interesant... n-am ce face, chiar n-am ce face in acest moment...
frec menta? sau nu o frec? da. am zis hai sa fac ceva frumos, cica sa creez...
dar ce dracu sa iasa dintr-un suflet inchis, decit gemete de prost gust...
o alta problema e ca stau si visez chiar frumos, daca stau bine si ma gindesc, dar
ma rezum numai la atit... sincer cred ca sunt un mare ratat si acum chiar cred ca asa
o sa ramin toata viata...
vorbeam despre libertate? vorbeam despre lupta?
si ce? toate le-am ingropat undeva foarte adinc poate uit...
sunt gol...
nu mai am nici o idee:) oare asta e drumul spre libertate?
sila de tine?
nu cred.
si ce daca mi-e sila?
nu mai am chef sa scriu... oricum acum chiar aberez...

...

14 august 2001, husi

Imi place la nebunie muzica anilor '70. E multa libertate, inocenta si sinceritate. De ce majoritatea oamenilor nu vor sa recunoasca faptul ca fiecare zi e o sarbatoare? Dar oricum mie nu-mi plac intrebarile care incep cu "de ce". M-am impacat cu luna, dar e posibil sa o insel... cu cine?...cu Soarele.

Imi plac extremele si-i iubesc pe tigani. Ce rau imi pare ca nu pot pune pe hirtie bucuria si exuberanta.

Razele danseaza twist cu mine...

Eu ma aflu pe virful unui munte si strig: "Hell o lume, te iubesc, chiar daca nu ma crezi !"

O pata de cerneala rosie
Trei lacrimi de soare
Doi ochi de caprioara
Patru sageti indreptate spre miazanoapte
Cei cinci arcasi erau ingeri...

...

13 august 2001, husi

Ma simt bolnav, dar oare de ce? Caut entuziasmul ce ma caracterizeaza. Un pitic mic si simpatic sta in fata mea si, rizind cu gura pina la urechi, imi striga: "Prietene, trezeste-te si hai sa ne jucam ca sa inveti a trai!" Parca sunt un copil fara jucarii... luna fuge de mine, cu ea ma intelegeam cit de cit bine.
Universul e atit de aspru cu mine, si cind te gindesti ca sunt doar un catel dragut cu suflet de demon. Imi vine sa urlu, sa ma eliberez de lacrimile care imi ard sufletul.

Doi ochi te privesc uimiti din intuneric, nu te speria... in ei o sa gasesti lumina, chiar daca nu te astepti.

Un cor angelic... o melodie straveche... misticism sau magie?

Un alt vis... Fulgere, in spatele meu, explozii de bucurie... totul e foc in jurul meu, ingerii joaca intr-un cerc infinit, tradindu-si marele stapin...Cei doi ochi te cheama... Ploua cu trandafiri rosii...cosmarul ia foc odata cu aceste cuvinte.

"Hei, piticule, m-am trezit!", dar piticul fugea cu un trandafir in mana...

Miine e ziua mea(3x7=21,3-cifra perfectiunii,7-cifra creatiei).

Ce pacat ca nu m-am nascut primavara...De asta eram suparat cind am dat cu ochii de asistenta aia urita. Eram nedumerit, dupa ce ca nu e primavara, mai trebuie sa privesc si uritenia asta de asistenta? Si uite asa am inceput sa tip la mama nervos...

Zece iepurasi dansau veseli in jurul meu...

...

23 Aug 2001, Husi

Soarele cadea incet spre feerica prapastie a noptii, la fel si sufletul lui. Gustase lacom din toate fructele oprite ale vietii, fusese mingiiat de dulcele vint al Zeitei Fara Nume, buzele-i fierbinti ii fusesera racorite cu sfiala de firave picaturi de ploaie... Ochii sai, care alta data parca erau doi copii ce fugeau galagios dupa soare, sperind sa-l prinda, se scaldau acum tristi intr-o adinca mare de intuneric. El, fiul vietii, isi chema insistent moartea...era intr-o padure salbatica, pe malul unui lac amarit deoarece astrii noptii refuzau sa se mai joace cu valurile sale... linistea noptii, insa, fu spulberata de un fulger urmat de un suier de vint care-i sopti ocultul poem al vietii... a doua zi soarele rasari mai vesel decit de obicei...

...

10 Aug 2001, Husi

Stii?... n-am chef sa devin melancolic. Urasc melancolia din tot sufletul meu. De cind ma stiu caut LIBERTATEA si culmea culmilor am gasit-o la Sighisoara... Acum stiu ca am puterea sa o conduc... Inchipuie-ti ca LIBERTATEA e un cal negru cu ochi de foc pe care am reusit sa-l calaresc. Dar e al dracului de naravas... E un singur lucru pe care-l stiu... cu cit cunosti LIBERTATEA mai bine cu atit devii mai salbatic. Ce naiba cu totii traim in GRADINA SALBATICA (cum denumea Lestat, un personaj de-al lui Anne Rice pamintul), depinde de noi daca ii intelegem sau nu esenta. Stii? Tot timpul am mers intr-un labirint continuu, dar am ramas mirat... oare am ajuns deja la capatul labirintului? Asa de repede?

Da... poate am ajuns la capatul primului labirint, dar m-a anuntat cineva ca inca nu s-a terminat totul, urmeaza ceva mult mai greu... oricum imi place sa fie cit mai complicat "my way". Faza dura, cind am ajuns la mare le-am spus prietenilor ca stiu doar un lucru... inca nu e timpul sa mor. Si au ris...

Nucul - indemnul lui Pittis

Pittis... sub Nucul lui Socaciu



nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic,
nici de vremuri, nici de oameni,
fara ura, fara regrete si resentimente,
mergeti inainte ca si cum timpul n-ar exista,
eliberati-va de tot si de toate cu gandul ca trebuie sa traiti, pentru si in adevar,
caci doar adevarul va va face liberi..
si numai liberi fiind, veti pute atinge in viata
...fericirea.
in rest prieteni
nu uitati.. ca in curtea scolii
sub nuc... seara...
se strang tinerii pletosi si canta la chitara...

Valsand alb cu vise (IV)

obituary

yup... i'm back... i'm really back... people in the back!!! I believe... I'm a believer...(Shrek)

You know, the Greeks
didn't write obituaries.
They only asked one question
after a man died:
"Did he have passion?"
(Serendipity)